În seara zilei de miercuri, 21 mai 2025, Mănăstirea Sihăstria Putnei a devenit locul de întâlnire al artei, cuvântului și spiritualității, prin desfășurarea evenimentului cultural „Putna, vatră de cuvânt și poveste”. Începând cu ora 17.00, în trapeza mănăstirii s-au adunat iubitori de cultură, oficialități și credincioși, pentru a-i omagia pe doi dintre cei mai iubiți și respectați artiști ai României: maestrul Florin Piersic și doamna cântecului bucovinean, Sofia Vicoveanca.
Evenimentul, organizat de Mănăstirea Sihăstria Putnei, Primăria comunei Putna și alte instituții locale, a fost o pledoarie pentru valorile românești, pentru autenticitate și memorie culturală. În semn de profundă prețuire, cei doi artiști au fost distinși de primarul Gheorghe Coroamă cu titlul de cetățeni de onoare ai comunei Putna.
Arhimandritul Iosif Onică, starețul Mănăstirii Sihăstria Putnei, a deschis evenimentul cu emoție și recunoștință.
„Spunem un călduros bun venit domnului Florin Piersic și doamnei Sofia Vicoveanca, dar și tuturor celor prezenți. Ne bucurăm că Primăria a ales să desfășoare acest eveniment în mănăstirea noastră. Mulțumim domnului primar și Înaltpreasfințitului Părinte Calinic pentru binecuvântare. Azi dimineață, la hramul parohiei Straja, domnul Florin Piersic a primit Crucea Bucovinei – cea mai înaltă distincție. Maestrul Piersic este un simbol, un ambasador al culturii românești, al teatrului și filmului, iar doamna Sofia Vicoveanca ne-a bucurat de-a lungul anilor cu cântecele sale pline de suflet”, a transmis Arhimandritul Iosif Onică.
La rândul său, primarul comunei Putna, Gheorghe Coroamă, a subliniat emoția și simbolismul acestui moment.
„Este un eveniment deosebit – o întâlnire între o mică parte a comunității noastre și două personalități uriașe. Le mulțumim din suflet pentru efortul de a fi aici, într-un loc drag nouă, Mănăstirea Sihăstria Putnei. Le-am ascultat poveștile, le-am privit chipurile dragi și am simțit acea legătură profundă pe care numai cultura o poate crea între oameni. Vreau să spun, cum a spus și părintele Oprea despre maestrul Piersic, că de azi înainte nu-i mai privim ca pe niște oaspeți. Sunt doi fii ai satului nostru care se întorc acasă. Și nu doar simbolic, ci cu acte în regulă”, a declarat primarul Gheorghe Coroamă.
Răspunsul Sofiei Vicoveanca a fost unul plin de modestie și lirism, așa cum ne-a obișnuit de-a lungul carierei sale.
„M-ați lăudat… Nici nu știu ce să zic, că-s plină de păcate. Îmi pun sufletul în palme și vi-l dăruiesc. Ce sunt? Un fir de praf minuscul pe acest pământ, dus de vânt prin locuri necunoscute… Ce ne mai zbatem să fim noi, când totul e hărăzit de sus? Vă mulțumesc cu sufletul. Domnul să vă fie aproape în fiecare clipă!”, a spus Sofia Vicoveanca.
Emoționat și cu aceeași vervă care l-a consacrat, maestrul Florin Piersic a rostit un discurs în stilul său inconfundabil.
„Dragii mei, sunt mult prea emoționat… M-a impresionat fetița care a vorbit atât de frumos despre Sofia. O iubesc pe Sofia, nu mai pot de dragul ei. Și sunt recunoscător pentru tot ce s-a spus despre mine, deși nu sunt nici genial, nici cum. Sunt doar un copil care, în 1936, a văzut lumina zilei la Cluj. Tatăl meu era medic veterinar și avea propriul lui spital. Vă rog să aveți răbdare cu mine, căci Sofia a fost scurtă și la obiect, iar eu… eu trebuie să spun ce simt. Iar azi, simt recunoștință și dragoste”, a precizat Florin Piersic.
Florin Piersic este unul dintre cei mai iubiți actori ai României. Cu o carieră impresionantă ce se întinde pe mai bine de șase decenii, el a strălucit pe scenele teatrelor din întreaga țară și a fermecat generații întregi prin filmele în care a jucat. De la rolurile dramatice până la cele comice sau romantice, Piersic a devenit o figură emblematică a artei actoricești românești, purtând cu demnitate și har numele țării în lume.
Sofia Vicoveanca este vocea Bucovinei. Interpreta cu timbrul inconfundabil și prezența plină de noblețe a adunat în cântecele sale durerea, dorul, credința și speranța unui neam întreg. Născută pe meleaguri bucovinene, a transformat folclorul într-o formă de rugăciune și a adus în fața publicului autenticitatea cântecului românesc. A rămas, de-a lungul anilor, nu doar o artistă, ci o conștiință vie a tradiției și demnității românești.
