FOTO PAMFLET
Când sucevenii au de plătit, administrația știe să le întindă nota de plată. Când vine vorba să le lase mai mulți bani în buzunar, începe recitalul de avize, rapoarte negative și explicații procedurale. Reducerea abonamentului de parcare pentru riverani, de la 500 la 100 de lei, a fost declarată adoptată joi în Consiliul Local. Vineri, secretarul general Alexandru Moldovan a transmis că proiectul nu a fost adoptat.
La primul vot au fost 11 voturi pentru și 11 consilieri care nu au participat la vot. Proiectul a fost declarat respins. La reluarea votului s-au strâns 12 voturi pentru, iar proiectul a fost declarat adoptat. Secretarul general invocă interdicția de a readuce în dezbatere, în aceeași ședință, un proiect respins. Mai invocă transparența decizională, rapoartele negative și avizele lipsă.
Foarte bine, legea trebuie respectată. Dar legea nu obligă administrația Rîmbu – DIC să păstreze abonamentul la 500 de lei. Nu îi interzice să pregătească un proiect corect, cu toate documentele necesare, prin care sucevenii să plătească mai puțin. Dacă această variantă are probleme, unde este varianta Primăriei? Unde este soluția pentru oameni, dincolo de soluția pentru păstrarea încasărilor?
Aici se vede diferența dintre o administrație care caută rezolvări și una care găsește motive. Un vot declarat adoptat poate fi contestat procedural. Dorința de a reduce povara oamenilor se dovedește însă prin fapte. Refaci documentația, aduci proiectul în condițiile legii și îl susții. Nu transformi fiecare lipsă din dosar într-un motiv de bucurie că taxa rămâne întreagă.
Tandemul Rîmbu – DIC trebuie să răspundă și la întrebarea pe care nicio panseluță nu o poate acoperi: unde sunt proiectele mari, unde sunt finanțările guvernamentale și europene care să schimbe orașul? Asfaltarea unei străduțe, repararea unui trotuar și montarea unei băncuțe sunt obligații de gospodărire. Nu sunt dovada unei administrații vizionare și nu țin locul unui bilanț serios.
Sucevenii nu pot fi chemați mereu să acopere prin taxe diferența dintre promisiuni și rezultate. Primăria nu este un aparat de muls contribuabilul, iar locuitorii orașului nu sunt o sursă de venit care trebuie apărată de orice reducere. Banii aceștia sunt munciți de oameni înainte să ajungă în buget.
Pentru cetățean, diferența dintre 500 și 100 de lei contează. Pentru administrație, reducerea înseamnă mai puțini bani la dispoziție. Tocmai de aceea, adevăratul test nu este câte articole de lege poate cita aparatul Primăriei, ci dacă Rîmbu – DIC va susține o reducere făcută legal sau se va mulțumi să îngroape inițiativa în hârtii.
Primarul nu mai are nevoie de încă o explicație despre ce nu se poate. Are nevoie să spună ce face ca reducerea să se poată. Până atunci, administrația lasă impresia că apără încasările cu mai multă energie decât apără buzunarul sucevenilor.
