Comuna Frumosu este una dintre localitățile din județul Suceava care deține un potențial turistic excepțional. Administrația locală în frunte cu primarul Constantin Buga promovează constant turismul din comună, încercând să dezvolte totodată și comunitatea.
Recent, Primăria comunei Frumosu a modernizat o mină din care în trecut se extrăgea pucioasă, transformând-o într-o mină turistică.
„Zona este numită din moși strămoși «La Borți», iar bătrânii din comună susțin că aici a existat o mină din care se extrăgea pucioasă. Sub stăpânirea austro – ungară, primii țipțeri – mineri de origine germană – au fost colonizați de regele Andrei al III-lea al Ungarieri în zonele miniere din Maramureș, cel de-al doilea val ajungând aici mult mai târziu, în secolul al XVII-lea, respectiv în secolul al XVIII-lea, când țipțerii din zonele tradiționale țipțere au obținut dreptul de a se stabili și în alte zone al Imperiului Habsburgic. Tot în această perioadă au fost colonizați țipțeri și în Bucovina”, a explicat primarul Constantin Buga.
La începutul secolului al XIX-lea colonizarea țipțerilor a fost extinsă și în Ducatul Bucovinei. Țipțerii veniți în anul 1805 s-au stabilit în Pojorâta și Fundu Moldovei, cei veniți în 1808 în Prisaca Dornei, iar cei veniți în 1809 la Frumosu.
„În comuna Frumosu s-a întemeiat la începutul secolului al XVIII-lea o mină de pucioasă. Pucioasa, la acea vreme era folosită ca element explozibil, în special ca praf de pușcă. Din această mină se mai extrăgeau șisturi bituminoase care prin uscare întrețin arderea. Exploatarea se făcea manual, minerii folosind vagonete din lemn. Vagonetul de lemn avea o formă dreptunghiulară, cu secțiunea ceva mai mică la partea superioară, și era ferecat cu platbande de fier. La partea inferioară avea două osii metalice, la extremitățile cărora erau montate roțile de lemn. Vagonetul se deplasa pe căi de rulare din lemn, minereul fiind apoi tras de cai către moara de prelucrare care se afla la circa 100 de metri în aval pe cursul râului Frumosu. Lungimea galeriilor direcționale și a nișelor însumează 100 de metri, cu armare în lemn rotund la tavan și pereți și căptușire cu despicături din lemn de brad”, a explicat edilul din Frumosu.
Mina turistică de la Frumosu este de o frumusețe aparte, pereții fiind extrem de spectaculoși prin formă și culoare.
„Rocile traversate sunt constituite de către o alternanță de gresii cenușii, gălbui, roșiatice, cu granulație fină sau medie, slab micacee, alterate de suprafețele de stratificație și disodile inferioare, roci bituminoase șistoase, ușor micacee, care conțin urme organice, solzi sau fragmente de pești sau alge. Pe suprafețele stratificate apar frecvent eflorescențe de sulf, rezultate din alterarea cristalelor de pirită, cristale de gips și calcit și frecvente alterații feruginoase. Pe tavanul galeriei vestice s-au format stalactite cu dimensiuni diferite, între 1 și 40 de centimetri, de culoare albă, structură radiară, în general circulare, conice, cu aspect spongios, care apoi, în timp, devine dure. Uneori culoarea acestora este brun roșiatică sau ciocolatie, în prezența unor zone cu alterații ale piritei, în acest caz dimensiunile variind între 1 și 5 centimetri. Aceste formațiuni apar datorită infiltrației apelor pluvio-nivale prin rocile din tavanul galeriei. Pe planele de stratificație, la contactul dintre gresiile cu ciment carbonatic și rocile bituminoase sau pe zonele de fisuri ce apar în rocile sedimentare specifice depozitelor din Flișul Carpaților Orientali”, a completat primarul Constantin Buga.
Primăria comunei Frumosu a recondiționat mina cu fonduri proprii și speră ca în perioada următoare să se transforme într-un adevărat magnet de turiști.
