Se pare că cei de la Kola Kariola fie au parcurs textul cu ochii închiși, fie au decis în mod deliberat să distorsioneze realitatea pentru a-i construi o imagine de martir directorului DSVSA Suceava. Este absolut fascinant cum o analiză critică bazată pe fapte evidente și pe ineficiența unei conduceri județene a fost transformată peste noapte într-o încercare de „intimidare” a unei autorități publice.
În primul rând, acuzația de intimidare arată o incapacitate cronică de a înțelege textul citit. Editorialul nu contestă măsura de suspendare a activității adăpostului de la Berchișești, ci subliniază exact contrariul: faptul că a fost nevoie de intervenția de urgență a conducerii centrale de la ANSVSA București pentru a face ordinea pe care inspectorii locali nu au fost capabili să o instituie timp de mai bine de douăzeci de controale succesive. Să confunzi o critică adusă ineficienței istorice a conducerii județene cu o încercare de protejare a adăpostului reprezintă fie analfabetism funcțional în stare pură, fie o manipulare grosolană menită să abată atenția de la esența problemei.
În al doilea rând, încercarea de a-l metamorfoza pe Mihai Voloșeniuc într-un erou salvator care luptă cu sistemul este de-a dreptul caraghioasă. Unde a fost această vigilență instituțională în timpul celor douăzeci de inspecții anterioare derulate sub mandatul său, când neregulile legate de suprapopulare și condițiile de cazare existau bine mersi? Este de o ironie maximă ca o organizație să aplaude pasivitatea de lungă durată a unei conduceri județene doar pentru că aceasta a executat, în al doisprezecelea ceas, dispozițiile venite direct de la Capitală.
Cât despre lecturile de moralitate și corectitudine oferite de reprezentanții Asociației Kola Kariola, ipocrizia atinge cote de-a dreptul grotești. Înainte să dea lecții despre legalitate, controale și respectarea normelor sanitare, Marius Chirca și asociația sa ar trebui să le explice public oamenilor ce au găsit autoritățile chiar în propria lor curte. Documente oficiale emise de DSVSA Călărași confirmă negru pe alb că, în urma verificărilor la adăpostul Asociației Kola Kariola din comuna Belciugatele, inspectorii au identificat o groapă în care erau îngropate zeci de animale (60 de câini, 2 cai, o vacă, o capră și un țap), fapt confirmat chiar de soția vicepreședintelui. În plus, pentru lipsa evidențelor sanitare veterinare specifice, lipsa spațiilor pentru tratamente și depozitarea hranei, DSVSA a aplicat sancțiunea de suspendare temporară a activității adăpostului Kola Kariola.
Când ai în propriul cazier instituțional suspendarea activității de către DSVSA și gropi comune de animale îngropate la marginea țarcului, să vii să pozezi în instanță de moralitate, acuzând jurnaliștii și apărând conducerea unei instituții care a dormit în papuci peste douăzeci de controale, este pur și simplu penibil.
Când nu poți justifica de ce a fost nevoie de o echipă de la București pentru a vedea câinii înghesuiți din Suceava și când propriile tale antecedente cu autoritățile sanitare sunt pătate de suspendări și nereguli grave, începi să construiești scenarii de conspirație, să jignești și să te victimizezi public.
Libertatea presei și dreptul de a analiza activitatea unui demnitar public nu reprezintă intimidare, ci un exercițiu democratic elementar. Mihai Voloșeniuc nu este o victimă, ci un funcționar public plătit din banii cetățenilor, care trebuie să răspundă pentru modul în care instituția pe care o conduce și-a îndeplinit sau nu atribuțiile. Iar cei care îi sar în apărare ar face bine să își curețe mai întâi propria curte înainte de a da lecții de jurnalism și administrație.
