Ritmic Suceava

Anul 2023 a fost instituit ca anul Ciprian Porumbescu pentru celebrarea a 170 de ani de la naşterea şi comemorarea a 140 de ani de la moartea marelui compozitor. Cotidianul online Glasul Sucevei își propune să vă prezinte povestea lui Ciprian Porumbescu și detalii mai puțin cunoscute din viața acestuia. În episodul de astăzi, vă vom prezenta perioada petrecută de compozitorul sucevean la bunicii din Ilișești.

Născut la data de 14 octombrie 1853 la Șipotele Sucevei, în Bucovina, actualmente localitate din Ucraina, aflată la granița cu Izvoarele Sucevei, Ciprian Porumbescu a fost cel de-al doilea fiu al părintelui Iraclie Porumbescu și al Emiliei.

După ce frații săi Emilian și Titu au decedat în urma epidemiei de scarlatină, în vara anului 1860, micuțul Ciprian a fost trimis la Ilișești, la bunicii din partea mamei, care erau vecini cu pastorul evanghelic Traugott Gorgon, tatăl Bertei, marea iubire a compozitorului sucevean.

Ciprian Porumbescu a fost înscris de către tatăl său la Școala trivală română din Ilișești, care era condusă de învățătorul Dimitrie Cernăuțean. La acea vreme, în școli se învăța scrisul, cititul, noțiuni de bază ale aritmeticii, precum și elemente de bază din științele naturii, geografie și legislația austriacă.

În Bucovina, care se afla sub stăpânire austro – ungară, copiii de șase ani erau obligați să urmeze învățământul organizat. Ciprian Porumbescu învățase tainele scrisului și cititului de la tatăl său, astfel că doar în doi ani, în perioada 1860 – 1862, a absolvit cele trei clase elementare. El a obținut rezultate foarte bune la învățătură și purtare.

Școala din Ilișești în care a învățat Ciprian Porumbescu era defapt o cameră închiriată de la localnicul Chiriac Pașcan și se afla la marginea localității.

„Şcoala e numai o clasă, mărturisea un fost elev. Odaia şcolii e atât de mică, că punându-se copiii chiar ca scrumbiile-n poloboace, totuşi n-ar încăpea mai mult de 60. Suprafaţa odăii este de 41,89 metri pătraţi. Sustrăgându-se spaţiul ce-l cuprinde tabla, masa, dulapul şi soba, care-i de 16 metri pătraţi, rămân pentru laiţe, cu spaţiul dintre ele, 25,89 metri pătraţi. Înălţimea odăii este de doi metri şi zece centimetri. Într-o asemenea odaie e vai şi amar de copiii românilor”, se arăta în Revista politică din data de 1 februarie 1889.

În aceste condiții, învățătorul Dimitrie Cernăuțean trebuia să predea simultan la clasele I, a II-a și a III-a, încercând să se facă înțeles de către toți elevii.

„În această sală de clasă, în septembrie 1860, a apărut un băieţel frumos, cu ochii mari şi fruntea lată sub părul negru, pieptănat în sus. Era îmbrăcat în haine nemţeşti, ceea ce a stârnit curiozitatea tuturor copiilor să afle cine este, îşi amintea una dintre şcolăriţele de pe atunci. Ei îşi închipuiau că trebuie să fie un băiat de domn de undeva, din alt sat”, arăta Paul Leu în biografia lui Ciprian Porumbescu.

Micuțul Ciprian a reușit să se facă iubit extrem de rapid, deoarece în pauze îi aduna în jurul său pe toți colegii, cărora le cânta.

„Noi eram mai multe copile de intelectuali care umblam la şcoala din sat. Umbla şi Ciprian la şcoala din Ilişeşti. Noi ne adunam, mergând unele la altele, și plecam împreună la şcoală. Era Ghenuţea lui Ionică Bucevschi, sora ei, Panoria, o copilă a lui Blându, sora mea, Eufrosina şi eu, îşi amintea una din fetele preotului Bucevschi. Şcoala era departe. Învăţătorul era Cernăuţean. Casa lui Klodniţcki era în apropierea casei noastre. Ciprian ne pândea când era timpul să plecăm la şcoală. Se agăţa de garduri, mergea pe şarampoi ca o ţarcă, sărea apoi jos şi nu-l mai vedeam. Deodată ieşea ca din pământ. Se arăta înaintea noastră, ne trântea prin omăt rând pe rând şi fugea apoi de nu-l mai vedeam. Când, aproape de şcoală, se ivea iară şi pentru a ne ameninţa că ne va bate ţol dacă vom spune învăţătorului. În şcoală era sfânt. Nici noi, la rândul nostru, nu eram sfinte. Făceam la bulgări de omăt şi-l bombardam mereu”, preciza Veronica Fevronia Bucevschi, conform scriitorului Paul Leu.

La Școala din Ilișești, Ciprian Porumbescu a fost coleg cu Simion Florea Marian, unul din cei mai de seamă folcloriști și etnografi români.

Micului Ciprian îi făcea plăcere să stea în preajma rapsozilor locali, fiind fascinat de lăutarul Urdă, dar și de melodiile populare „cântate” de ciobanii de la stâni. Văzând pasiunea lui pentru muzică, Simion Meier, învățătorul de la Școala germană din Ilișești, l-a încurajat pe Ciprian să cânte la vioară, iar pastorul Traugott Gorgon l-a învățat tainele pianului.

Chiar dacă a avut rezultate foarte bune la învățătură, viitorul compozitor a fost nevoit să stea un an departe de școală deoarece regulamentul școlar austriac le permitea doar absolvenților de patru clase elementare, în vârstă de 10 ani, să fie admiși la liceu.

Cu ajutorul învățătorului Dimitrie Cernăuțean, în vara anului 1863, Ciprian a dat mai multe examene la K.K. Normal Hauptschule din Suceava, a absolvit clasa a IV-a și a putut da admitere la liceu.

LEAVE A REPLY

Please enter your comment!
Please enter your name here