Cotidianul online Glasul Sucevei continuă să prezinte povești mai puțin știute din viața marelui compozitor Ciprian Porumbescu. Amintim că Anul 2023 a fost instituit ca anul Ciprian Porumbescu pentru celebrarea a 170 de ani de la nașterea și comemorarea a 140 de ani de la moartea compozitorului sucevean. În episodul de astăzi, vă vom prezenta prima întâlnire pe care a avut-o Ciprian Porumbescu cu Viena, capitala muzicii europene.
În toamna anului 1879, marele compozitor a plecat de la Stupca și a ajuns la Viena, loc în care s-au consacrat marii compozitori austrieci Franz Joseph Haydn, Wolfgang Amadeus Mozart și Ludwig van Beethoven.
După ce a ajuns la Viena, Ciprian Porumbescu a fost găzduit de către pictorul Epaminonda Bucevschi, fiul preotului ortodox din Ilișești, Dimitrie Bucevschi.
„Vreau să vă comunic că locuiesc foarte elegant. Bucevschi e foarte bine aranjat, are mobilă frumoasă şi o mulţime de bibelouri scumpe. Abia aici constaţi ce talent mare are acest om. Prin colţuri se află o mulţime de modele, între altele şi o imagine, în mărime naturală, acoperită cu pânză, căreia puteai să-i dai poziţiile cele mai variate şi de care mă sperii totdeauna când trec pe lângă ea. Ieri a venit domnişoara Josefina, o cusătoreasă, care serveşte de model atât la Academie, cât şi lui Epaminonda. Am, deci, ocazia să admir minunata figură a acestei fete. E o tânără slovacă din Hardişul unguresc”, transmitea Ciprian Porumbescu familiei sale prin intermediul unei scrisori.
Tânărul venit de la Stupca a vizitat capitala Imperiului Habsburgic, rămânând fascinat de frumusețea orașului, pe care l-a descris familiei tot prin intermediul unei scrisori.
„Am văzut un edificiu mai frumos decât altul, cum sunt: Palatul Politehnicii, Biserica Sf. Carol, cu cele două turnuri uriaşe acoperite cu figuri în basorelief, clădirea Filarmonicii ce străluceşte în aur şi splendoare şi unde se află şi Conservatorul, Palatul Artiştilor, Academia Artelor Frumoase, minunata biserică Sf. Elisabeta, Opera şi alte construcţii noi, neterminate încă. Muzeele Curţii Imperiale sunt minunate, ca şi Palatul Justiţiei. Palatul Parlamentului, Primăria cea nouă şi Universitatea ce nouă. Trecând prin Piaţa Palatului imperial, am văzut două statui foarte frumoase, ale arhiducelui Carol şi prinţului Eugeniu… Am trecut prin curţile Palatului Imperial… După aceea, am ajuns pe Graben, unde am văzut încântătorul palat al lui Haas şi fiii săi. Am intrat, apoi, în Schillerstrasse, unde sunt atât de multe redacţii de ziare şi, după aceea, într-un labirint de străzi, încât n-am mai putut să mă orientez. Rătăcind, am ajuns pe cheiul Franz Iosef. Am descoperit celebrul hotel Metropol, unde a descins Bismarck, baia Diana, canalul Dunării şi altele. Între timp, s-a înserat şi a trebuit să mă întorc acasă. Însă cum? Şi încotro? Puteţi să vă închipuiţi cât am rătăcit! Două ore întregi m-am plimbat până, în fine, am ajuns acasă, fireşte, foarte obosit”, a transmis Ciprian Porumbescu.
După câteva săptămâni, tânărul compozitor venit de la Stupca s-a mutat în gazdă, el înscriindu-se ca student în anul al III-lea la Facultatea de Filozofie, așteptând să adune toate documentele necesare înscrierii la Conservator. Clădirea în care funcționa Conservatorul l-a impresionat pe Ciprian Porumbescu.
„Când ajungi la etajul al II-lea, în coridor, tot interiorul este foarte elegant, cu covoare ca să nu se facă zgomote, deci, când ajungi sus, ai impresia că eşti în altă lume. Aici auzi un pian, dincolo o vioară, canto, aici trompete, colo trilurile unei fete, dincolo gânguritul unui tenor îndrăgostit. Cineva trage din arcuş sunete atât de dulci, tăiate dintr-o dată de o trâmbiţă disperată ca şi cum ar suna pentru Judecata de Apoi. În toate părţile se zdrăngăne la pian. Îţi spun sincer, te crezi nebun!”, transmitea Ciprian Porumbescu.
În cele din urmă, tânărul venit de la Stupca a fost acceptat la Conservator, fiind scutit de jumătate din taxa de studii pentru că era bucovinean.
Venirea iernii a reprezentat oarecum un șoc pentru Ciprian Porumbescu, care a observat că austriecii strâng zăpada de pe străzi.
„Da, la noi ninge cumsecade, dar crezi tu că oamenii lasă zăpada în pace să se facă pârtie bună ca să te poţi da cu sania? Da de unde! Se curăţă tot, până la ultimul fulg şi se aruncă în canalele Vienei şi în Dunăre. Au nişte pluguri de zăpadă, un suport mare de vreo douăzeci-treizeci lopeţele, pe două rânduri. La acest plug se înhamă câte patru cai şi adună zăpada în grămezi, pe care, apoi, o transportă cu nişte căruţe foarte mari. Şi aceasta se întâmplă simultan pe toate străzile importante. Îţi închipui de câte căruţe şi cai e nevoie şi câţi bani costă treaba asta! Afară de aceasta, mai lucrează sute de oameni care adună cu lopata şi care mătură caldarâmul şi fiecare are câte şaizeci-optzeci cruceri zilnic! Toate acestea le execută Societatea de transporturi urbane. Costă mii de florini şi biata comună trebuie să suporte cheltuielele, de fapt proprietarii de case, căci costul se înglobează în taxe. Treaba aceasta e mai amuzantă la tramvai. Îndată ce ninge, doi oameni merg de-a lungul şinelor şi unul are o roabă plină cu sare, sare amestecată cu grafit, ca să nu fie comestibilă, celălalt presară sare pe şine şi imediat se topeşte zăpada şi continuă a se topi atât timp cât ninge. Acuma, gândeşte-te cât costă asta! Dacă nu s-ar turna, ar trebui să se întrerupă circulaţia, deoarece şinele s-ar astupa cu zăpadă şi vagoanele s-ar împotmoli. Îţi spun, aici zăpada nu e o binefacere ca la noi, pentru semănăturile de iarnă!”, îi povestea Ciprian Porumbescu surorii sale Mărioara.
Casa pictorului Epaminonda Bucevschi a rămas deschisă pentru Ciprian Porumbescu. Acesta îl introducea pe mai tânărul său compatriot în viaţa artistică, mondenă a metropolei, mergeau împreună la concerte dirijate de Johann sau Eduard Strauss şi alţi artişti de marcă ai vremii, asistau la diverse reprezentaţii dramatce, la Operă, la balul artiştilor de la Albrecht Dürer-Verein, la unele sindrofii familiare, la onomastica „duduiei Josefina” şi în multe alte locuri.
Între compozitorul şi dirijorul Strauss, ce-şi avea propria-i orchestră, şi bucovinenii Ciprian şi Iarcle Porumbescu au avut loc contacte directe, prieteneşti, marcate de vizitele făcute de studentul român şi de schimbul de mesaje, dintre artistul vienez şi preotul de la Stupca.
