Ritmic Suceava

Toată comuna Sucevița s-a îmbrăcat în straie de sărbătoare și cu mic cu mare s-au îndreptat în această dimineață spre Mănăstirea din sat, deoarece în ziua sărbătorii Schimbarea la Faţă a Mântuitorului, Mănăstirea Suceviţa își sărbătorește hramul. Cu acest prilej, slujba Sfintei Liturghii a fost oficiată de Înalt Presfințitul Calinic, arhiepiscopul Sucevei și Rădăuților, înconjurat de un numeros sobor de preoţi şi diaconi.

Curtea Mănăstirii s-a dovedit a fi neîncăpătoare pentru miile de localnici, turiști, pelerini veniți de departe pentru a participa la această Sfântă Liturghie. Cei care au animat și au colorat curtea au fost copiii, îmbrăcați în costume populare. Cei mici au așteptat cuminți finalul slujbei, când însoțiți de părinți s-au bunici, s-au așezat la rând și au așteptat să primească Sfânta Împărtășanie.

Slujba, prilejuită de hramul aşezării monahale, ctitorie a familiei Movileştilor din timpul voievodului Petru Şchiopul, s-a desfăşurat pe un podium special amenajat în incinta aşezământului monahal, iar răspunsurile la strană au fost date de corul mănăstirii.

Organizarea impecabilă a evenimentului s-a datorat implicării extraordinare a administrației locale condusă de primarul Dorin Pînzar, care este un sprijin real pentru lăcașul de cult. De la oamenii legii care dirijau pelerinii spre Mănăstire, la zonele amenajate pentru parcare și reprezentanții mai multor biserici din țară care comercializau diferite obiecte religioase, totul a fost într-o perfectă ordine. 

Înalt Preasfințitul Calinic s-a rugat alături de cei prezenți la Sucevița și a explicat de asemenea care este însemnătatea acestei sărbători.

„Prima atestare documentară a acestei sărbători este legată de prăznuirea hramului bisericii construite de Sfânta Împărăteasă Elena pe Muntele Tabor, în anul 326, pe locul peşterii lui Melchisedec, regele Salemului, în care acesta s-ar fi retras – probabil pentru contemplare – înainte de a-l binecuvânta pe Avraam. Sfinţii Chiril al Alexandriei, Proclu al Constantinopolului şi Leon cel Mare afirmă – în cuvântările lor – că praznicul Schimbării la Faţă ar fi înlocuit o sărbătoare dedicată zeiţei Diana. Aceasta era o zeiţă romană arhaică, identificată de romani cu Artemis şi inclusă în panteonul mitologiei romane ca zeiţă a lunii, simbol al luminii şi ocrotitoare a vânătorii. În secolul al VII-lea, sărbătoarea a fost trecută în calendarul ierusalimitean, iar în secolul al VIII-lea Sfântul Ioan Damaschin a alcătuit slujba canonului sărbătorii. În Apus, sărbătoarea s-a generalizat abia în 1457, în timpul Papei Calist al III-lea, cu prăznuire în a doua duminică a Postului Mare. Sărbătoarea Schimbării la Față este o sărbătoare care îşi are o sorginte scripturistică, acest eveniment fiind relatat de toţi evangheliştii – Matei 17, 1-9; Marcu 9, 2-9; Luca 9, 28-36 şi Ioan 1, 14.

Mântuitorul, văzând că majoritatea era departe de adevăr, a creat cadrul prielnic al Schimbării la Faţă, pentru a le descoperi – în mod anticipat – slava cu care Se va arăta lor după Înviere. Aşa se face că, „după şase zile, Iisus a luat cu Sine pe Petru şi pe Iacov şi pe Ioan, fratele lui, şi i-a dus într-un munte înalt, de o parte” (Matei 17, 1).

Ca fapt revelator al slavei dumnezeieşti, Schimbarea la Faţă are loc pe un munte înalt; ştiut este faptul că locurile înalte sunt predilecte pentru revelaţiile dumnezeieşti. Potrivit unei tradiţii, a cărei vechime coboară până în a doua jumătate a secolului al II-lea, muntele pe care au urcat ar fi Taborul. Datorită frumuseţii sale, Taborul a fost cântat alături de Munţii Hermon în Psalmii 88, 13 şi de Munţii Carmel în Ieremia 46, 18. Sfântul Apostol Petru, care iniţial s-a împotrivit Pătimirilor lui Iisus (Matei 16, 22), conştientizează astfel zădărnicia încercării sale, înţelegând liberul consimţământ al Mântuitorului pentru a Se jertfi pentru tot omul care vine în lume. Când au intrat în nor, apostolii au căzut cu faţa la pământ, întrucât nu puteau suporta slava divină. Atunci, Iisus S-a apropiat de ei şi le-a spus: „Sculaţi-vă şi nu vă temeţi!” (Matei 17, 7). Iar ei, ridicându-se, n-au văzut decât pe Domnul (Marcu 9, 8; Luca 9, 36); slava lui Dumnezeu nu li s-a arătat peste puterea lor de a pricepe şi de a se face receptacule ale negrăitelor străluciri dumnezeieşti. Pe cei trei apostoli, descoperirile dumnezeieşti nu i-au făcut decât pentru o clipă să-şi depăşească condiţia lor, ei arătându-se după aceea, din păcate, circumscrişi lumii create. În ziua următoare, când se coborau de pe munte (Luca 9, 37) – ca şi în alte dăţi când se întâmpla vreo minune – Iisus „le-a poruncit zicând: Nimănui să nu spuneţi ceea ce aţi văzut, până când Fiul Omului Se va scula din morţi.” (Matei17, 9). În acel moment nimeni nu se mai putea îndoi de faptul că El este Mesia; aceasta şi motivează, de altfel, de ce – după înviere – chiar şi cu preţul vieţii, după cum consemnează Sfântul Evanghelist Marcu, „ei au ţinut cuvântul” (9, 10).

Revenind la cele prezentate în pericopa evanghelică a praznicului, trebuie să subliniem că detaliul principal îl constituie schimbarea înfăţişării lui Hristos pe Tabor, în sensul de revelare a firii Sale dumnezeieşti. El nu a devenit în acel moment Fiul lui Dumnezeu, ci S-a arătat pe Sine că El este Fiul lui Dumnezeu; şi aceasta pentru a spulbera îndoiala din sufletele apostolilor Săi.

Lumina în care apare, faţa strălucind ca soarele, veşmintele luminoase, precum şi glasul din cer mărturisesc că Iisus Hristos este Fiul lui Dumnezeu, „Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat”, cum rostim în mărturisirea de credinţă. De aceea, Dumnezeu Tatăl cere tuturor să credem că Hristos este Fiul Său cel iubit. Fără o atare credinţă, nu ne vom putea bucura de Împărăţia lui Dumnezeu. Înţelesul duhovnicesc al Schimbării la Faţă este descifrat şi de Sfântul Maxim Mărturisitorul în lucrarea numită Ambigua.

În concluzie, Schimbarea la Faţă a Domnului ne descoperă puterea de transfigurare şi de îndumnezeire prin Sfânta Liturghie, rugăciune, meditaţie şi contemplaţie.

Căutaţi-le, nu pe Taborul din Țara Sfântă, ci în Biserica lui Hristos. Sigur le veţi găsi!”, a îndemnat Înalt Presfințitul Calinic, credincioșii.

LEAVE A REPLY

Please enter your comment!
Please enter your name here