La Păiseni, comuna Cornu Luncii, a avut loc un eveniment de comemorare dedicat eroului-poet sublocotenent post-mortem Ioan Grosaru, la împlinirea a 19 ani de la trecerea sa în eternitate. Ioan Grosaru și-a pierdut viața în urmă cu 19 ani, în Irak, în timp ce se afla într-o misiune, iar memoria sa continuă să fie păstrată vie în comunitatea în care s-a născut și a crescut.
Evenimentul a fost organizat de Primăria comunei Cornu Luncii, sub coordonarea primarului Gheorghe Fron, și a reunit familia și rudele eroului, reprezentanți ai autorităților locale, militari și veterani, precum și elevi din comună.
Au fost prezenți reprezentanți ai Batalionului 32 „Mircea” din Timișoara, unitatea din care a făcut parte Ioan Grosaru, ai Asociației Cultul Eroilor „Regina Maria” – Filiala „Plăieșii” Suceava, ai Asociației Cultural-Istorice „Memoria Eroilor” și ai Asociației Militarilor Veterani și Veteranilor cu Dizabilități Suceava.
Un moment de recunoștință și respect pentru un om care și-a sacrificat viața în slujba țării și a cărui amintire rămâne vie, generație după generație.
Programul evenimentului a cuprins întâmpinarea oficialităților, primarul Gheorghe Fron primindu-l pe lt. col. Valentin-George Radu, comandantul Batalionului 32 „Mircea” – Timișoara, intonarea Imnului Național al României, oficierea serviciului religios, un program literar-artistic susținut de elevii Școlilor „Ioan Grosaru” Păiseni și „Ieremia Valahul” Sasca Mare, coordonați de prof. Corneliu Busuioc, alături de Fanfara „Lunca Moldovei”, coordonată de profesorul Ionuț Cozma, precum și depunerea de coroane și jerbe de flori la monument.
Gheorghe Fron, primarul comunei Cornu Luncii: „Ne-am adunat astăzi, 19 septembrie 2026, aici, la Monumentul Eroilor din Păiseni, într-un loc al memoriei și al recunoștinței, pentru a ne pleca frunțile în fața unui nume care a intrat pentru totdeauna în conștiința noastră eroul poet, sublocotenent post-mortem Ioan Grosaru. Se împlinesc 19 ani de când Ioan Grosaru s-a înălțat la ceruri. 19 ani de dor pentru familie. 19 ani de amintiri pentru camarazi. 19 ani în care fapta sa continuă să ne vorbească despre curaj, onoare, camaraderie și sacrificiu. Sublocotenent post-mortem Ioan Grosaru, eroul poet al Păiseniului. 19 ani de când te-ai înălțat la ceruri, ne plecăm frunțile în fața memoriei și sacrificiului tău. Camarazii pe care i-ai salvat sunt mărturia curajului tău. Versurile tale sînt mărturia sufletului tău, iar noi, cei adunați astăzi aici, sîntem mărturia că nu ai fost uitat. Dumnezeu să te odihnească în pace în rîndul eroilor neamului! Cinste și onoare memoriei eroului poet, sublocotenent post-mortem Ioan Grosaru. Glorie eternă eroilor români!”.
Lt. col. Valentin-George Radu, comandantul Batalionului 32 „Mircea” – Timișoara: „Am astăzi deosebita onoare de a fi parte la un moment încărcat de o energie aparte, o energie care înglobează respect, recunoștință și o admirație ieșită din tipare. Fiind tânăr sublocotenent, în anul 2011, am ajuns în unitatea despre care aflasem că în urmă cu 4 ani pierduse un erou, un munte de admirație și apreciere. Sublocotenentul post-mortem Ion Grosaru era amintit de fiecare coleg alături de care luptase și alături de care viețuiesc în acea unitate ca fiind un om special, un suflet dedicat, un spirit de sacrificiu nemaipomenit, dar și cu o dragoste față de semeni cum rar îți este dat să găsești. Îl comemorăm astăzi și ne închinăm pentru binecuvântarea sa și a modului în care, cu maximă dedicare, s-a jertfit în spiritul apărării valorilor naționale, luptând pentru misiunile încredințate și implicându-se trup și suflet unei cariere deloc ușoare, dar pentru care își dedica toată energia. La 19 ani după tragedia pierderii lui Grosi, așa cum îi spuneau camarazii săi, închidem ochii și cu deosebită recunoștință îi mulțumim acestui erou pentru modul în care a cultivat, atât între luptătorii din unitatea din Timișoara, cât și printre toți apropiații săi, bunătatea, căldura și spiritul de apartenență și de iubire. Spirit transpus cu mare naturalețe și în frumoasele sale poeme pe care le scria cu talentul său plin de sensibilitate”.
Maistru militar principal Dumitru Davidel, prim-vicepreședinte onorific al Asociației Cultul Eroilor „Regina Maria” Filiala „Plăieșii” Suceava: „Acum 19 ani, când a fost adus acasă eroul Ion Grosaru, am participat la aeroportul din Suceava. El a fost adus într-o ladă de zinc și înmormântat cu onoruri militare, aici, unde este acest monument. Au trecut 19 ani. Aveam atunci 70 de ani și Bunul Dumnezeu m-a ajutat ca împreună cu domnul primar, cu oameni de bine, să realizăm în prima fază un monument frumos, să fie reprezentativ pentru un erou al României”.
Ioan Dumitru Grosaru (n. 24 octombrie 1972, Păiseni, Suceava – d. 21 septembrie 2007, baza militară Tallil, Irak) a fost caporal în Armata Română și ofițer de infanterie în Batalionul 32 „Mircea” (cunoscut drept „Scorpionii Galbeni”). A murit în dimineața zilei de 21 septembrie 2007 în timpul unei misiuni de patrulare în apropiere de baza Tallil, în sudul Irakului. Transportorul amfibiu blindat în care se afla militarul român a fost distrus de o mină antitanc. Deși răniți, cinci dintre militarii din TAB au reușit să iasă din vehicul și să scape cu viață datorită lui Grosaru. Acesta a rămas ultimul, ajutându-și mai întâi camarazii să se salveze. După ce i-a evacuat, nu a mai apucat însă să iasă, muniția de la bordul transportorului explodând din cauza flăcărilor.
La aceeași dată a fost avansat post-mortem la gradul de sublocotenent, prin ordin al ministrului. Președintele României i-a acordat, post-mortem, Ordinul Național „Steaua României” în grad de Cavaler pentru militari cu însemn de război, cea mai înaltă distincție oferită de statul român.
Ioan Grosaru s-a născut pe 24 octombrie 1972, la Fălticeni, fiind fiul lui Dumitru și al Ecaterinei Grosaru, al patrulea dintre cei șapte frați și surori. Școala primară a urmat-o în satul Păiseni, ciclul gimnazial la Școala Gimnazială Sasca Mare, iar clasele a IX-a și a X-a la Școala cu clasele I – X Mălini. După absolvirea unei școli profesionale din Satu Mare, în 1992 și-a satisfied stagiul militar, fiind trecut în rezervă în 1993. Începând din 1995 s-a angajat cu gradul de caporal în Batalionul 32 Infanterie „Mircea” din Timișoara. Între lunile iunie și noiembrie 2005 a luat parte, alături de militarii Batalionului 26 Infanterie „Neagoe Basarab” („Scorpionii Roșii”), în cadrul Forțelor Internaționale de Securitate și Asistență din Afganistan (ISAF), la operațiunea de asigurare a desfășurării alegerilor libere din această țară, fiind decorat cu o medalie NATO. Începând cu luna august 2007 a participat la misiunea „Iraq Freedom”.
Dincolo de activitatea militară, Grosaru a fost pasionat de poezie, lăsând în urmă zeci de caiete cu creații personale și fiind activ pe platforme literare unde și-a publicat o parte dintre scrieri. După moartea sa, a fost supranumit „eroul poet”.
Comemorarea lui Ioan Grosaru a devenit un eveniment anual important în comunitatea din Păiseni, organizat în fiecare toamnă în jurul datei de 21 septembrie. Ceremoniile sunt organizate de Primăria Cornu Luncii, în colaborare cu Biserica din sat, Asociația „Cultul Eroilor – Regina Maria” și cu sprijinul Asociației Militarilor Veterani și Veteranilor cu Dizabilități. Datorită inițiativei primarului Gheorghe Fron și a eforturilor maistrului militar în rezervă Dumitru Davidel, în satul Păiseni a fost ridicat în 2009 un monument dedicat eroului, iar în 2018 a fost inaugurat „Panteonul Eroilor Comunei Cornu Luncii”.
Memoria sublocotenentului post-mortem Ioan Grosaru este păstrată prin școala generală din Păiseni care îi poartă numele și găzduiește o expoziție permanentă, dar și prin casa natală, transformată în casă memorială. Deasupra mormântului său din Păiseni a fost ridicată o cruce-monument de aproximativ 7 metri înălțime, cu o greutate de circa 15 tone, sfințită în 2009 de ÎPS Pimen, Arhiepiscopul Sucevei și Rădăuților.
Activitatea sa literară a început în anul 1997, prin publicarea ciclului de poezii „Iubirile toamnei” în revista „Orient Latin” din Timișoara. În 1999 a publicat volumul „Cărări stelare”, urmat în 2000 de volumul „Chemare din necunoscut”, iar în 2003 de volumul „Corabia din furtună” și romanul „Fiica Pălimarului”. A scris de asemenea romanul „Postament pentru o enigmă” și volumul de poezii „Vulturul”, deținând cea mai lungă poezie din literatură, „Vulturul” (587 strofe). După dispariția sa, au fost publicate volumele postume „Pasărea de ceară” și „Chemare din necunoscut” în 2010, iar în 2017, la zece ani de la moartea sa, a fost lansată antologia completă „De am pătruns în amintire”.
