Adăpostul public din Suceava a transformat protecția animalelor într-un peisaj sumbru de incompetență, în care cifrele oficiale din 2025 și 2026 conturează tabloul unei grave crize de management. De la preluarea mandatului de către primarul Vasile Rîmbu și numirea consilierului local Roxana Ciornei la conducerea adăpostului, discursul public a fost dominat de promisiuni grandioase și investiții financiare considerabile, însă realitatea din teren arată un eșec catastrofal.
Cifrele oficiale dezvăluie o mortalitate alarmantă în rândul câinilor găzduiți, dovedind că alocările bugetare masive fie au rămas doar la nivel declarativ fie nu s-au tradus în condiții mai bune de viață pentru animale. Culmea acestei proaste gestionări a fost atinsă odată cu decizia DSVSA Suceava de a suspenda activitatea obiectivului din cauza neregulilor grave depistate în urma controalelor.
Analiza datelor statistice pentru anul 2025 arată o situație scăpată complet de sub control în privința deceselor. În decursul celor douăsprezece luni, sute de animale au murit în țarcuri în condiții suspecte, cifrele crescând dramatic în perioadele calde și la sfârșitul anului. În luna mai au fost înregistrate 28 de decese, în iunie numărul a explodat la 44 de morți, iar luna decembrie a doborât un record sumbru, cu 53 de câini decedați într-o singură lună. În total, pe parcursul anului 2025 au pierit 274 de câini, o cifră colosală care depășește cu mult cazurile de eutanasie oficială, ceea ce ridică semne grave de întrebare privind îngrijirea medicală, hrana și condițiile de igienă oferite.
Tendința dezastruoasă a continuat neîntrerupt și în primele opt luni din anul 2026. Chiar dacă numărul total al capturărilor a scăzut semnificativ față de anul precedent, deși orașul e plin de câini, mortalitatea a rămas la cote inacceptabile. Până în luna august 2026 s-au înregistrat încă 127 de decese, cu vârfuri de 28 de morți în luna iunie și 25 în luna august. Raportat la scăderea intrărilor în adăpost, rata mortalității rămâne uriașă, arătând că problemele sistemice nu au fost remediate, ci s-au adâncit sub noua conducere politică și administrativă.
Eșecul este cu atât mai vizibil cu cât adăpostul nu reușește să ofere soluții sustenabile, cum ar fi adopțiile eficiente sau revendicările. Numărul adopțiilor a rămas modest, în timp ce rata de revendicare de către proprietari este aproape inexistentă, înregistrând doar câteva cazuri izolate pe parcursul întregului an 2026. În tot acest timp, fondurile publice au fost pompate într-un sistem opac, fără ca performanța să apară în vreun indicator de calitate.
Decizia DSVSA Suceava de a opri activitatea adăpostului confirmă oficial ceea ce cifrele arătau de mult timp, și anume că adăpostul public din Suceava a devenit un spațiu al abandonului instituționalizat, plătit scump din banii cetățenilor și decontat prin suferința animalelor.
