Este de-a dreptul tulburător cum în 2024, în plin proces de integrare europeană și cu o societate care ar trebui să fie tot mai educată și deschisă, o parte dintre români se agață de frica de homosexuali ca de un colac de salvare împotriva unui „pericol” imaginar. Și mai alarmant este cum această teamă pare să îi arunce direct în brațele Rusiei, care, printr-o propagandă bine orchestrată, exploatează exact aceste sensibilități pentru a destabiliza democrația și a semăna neîncredere în valorile occidentale.
De unde vine această obsesie colectivă pentru a transforma homosexualitatea într-un bau-bau național? Este greu de spus. Dar să spui că drepturile LGBTQ+ sunt o amenințare la adresa familiei tradiționale este o inepție de proporții monumentale, mai ales când candidați politici precum Elena Lasconi, care a votat „Da” la referendumul pentru familia tradițională, au clarificat că susțin structura clasică a familiei fără a ataca drepturile persoanelor de același sex. Declarația ei din 2018, în care spune că nu se opune relațiilor dintre persoanele de același sex atât timp cât acestea nu afectează pe ceilalți, este un exemplu de poziție moderată, dar insuficient pentru a calma spiritele într-o societate divizată de frică și neînțelegere.
Șocul fiicei sale, Oana Lasconi, exprimat public cu o durere sinceră, scoate la iveală și mai clar fractura din societatea românească: tinerii, care tind să fie mai progresiști, înfruntă o generație mai conservatoare, prinsă în paradigmele tradiționaliste ale trecutului. Din păcate, în loc să găsim un dialog sănătos, vedem cum aceste tensiuni sunt amplificate de propaganda rusească, care se hrănește din conflicte interne și cultivă ura față de „Occidentul decadent.”
Cea mai mare ironie a acestei situații? În timp ce mulți români fug spre Rusia, o țară care ignoră drepturile fundamentale și promovează ideologia autoritaristă, se tem că Europa le „fură tradițiile” prin legalizarea căsătoriilor gay sau alte inițiative progresiste. Este un nonsens de proporții, alimentat de lipsa de educație și de manipularea media, care îi face pe oameni să confunde modernizarea cu dezrădăcinarea.
România nu are de ce să se teamă de homosexuali. Are de ce să se teamă, însă, de o societate care își blochează propria dezvoltare, împingându-se singură într-un izolaționism cultural și politic din cauza fricii de a accepta diversitatea. Și, dacă nu deschidem ochii la timp, vom descoperi prea târziu că această fugă de homosexuali ne-a dus direct în ghearele Rusiei – acolo unde cu siguranță nu există loc nici pentru tradiții, nici pentru libertate, nici pentru demnitate umană.
