Cotidianul online Glasul Sucevei continuă să prezinte povești mai puțin știute din viața marelui compozitor Ciprian Porumbescu. Amintim că Anul 2023 a fost instituit ca anul Ciprian Porumbescu pentru celebrarea a 170 de ani de la nașterea și comemorarea a 140 de ani de la moartea compozitorului sucevean. În episodul de astăzi, vă vom vorbi despre sosirea lui Ciprian Porumbescu la Brașov, unde a activat ca profesor de cântări.
La data de 17 octombrie 1881, tânărul din Stupca a fost acceptat ca „profesor de cântări” la liceul ortodox din Braşov. Nu întâmplător a vrut să lucreze ca profesor în oraşul de la poalele Tâmpei. Părinţii săi ani, de-a lungul anilor, au colaborat la „Gazeta de Transilvania“ şi au fost prieteni buni cu familia Mureşianu. La începutul anului următor, în sala festivă a actualulului Colegiu „Andrei Şaguna“ a avut loc premiera primei operete româneşti, „Crai Nou”, compusă şi dirijată de Porumbescu.
În perioada petrecută la Viena, compozitorul și-a făcut mai mulţi prieteni braşoveni: Andrei Bârseanu, Gheorghe Chelaru,Vasile Voinea sau doctorul Băiulescu. De la ei află că Gheorghe Dima a plecat la Sibiu, în vara anului 1881, lăsând liber postul de profesor de muzică la Gimnaziul greco – ortodox român „Andrei Şaguna” din Braşov. El a solicitat şi i s-a oferind postul, sosind la data de 11 noiembrie 1881, în oraşul de la poalele Tâmpei.
Compozitorul a fost aşteptat la Braşov cu braţele deschise. Între intelectualii Bucovinei şi cei de la Braşov se stabiliseră cu multă vreme în urmă relaţii de colaborare şi chiar de prietenie. Încă de la apariţia primelor ziare în limba română la Braşov – „Gazeta Transilvaniei“ şi „Foaia pentru minte, inimă şi literatură (1838) între colaboratorii la aceste publicaţii s-au numărat Costache Negruzzi, Gheorghe Asachi, Vasile Alecsandri, Constantin şi Alecu Hurmuzaki şi familia lui Ciprian, Iraclie şi Emilia Porumbescu.
Părinţii compozitorului Iraclie au transmis ştiri şi articole la „Gazeta Transilvaniei“ şi au susţinut activitatea Reuniunii Femeilor Române. Începutul relaţiilor l-a făcut Emilia Porumbescu, care la 10 decembrie 1850, a răspuns de la Şipot la apelul publicat de reuniunea Femeilor Române în paginile „Gazetei Transilvaniei“.
În 1855, Iraclie Porumbescu avea să publice în „Foaie pentru minte, inimă şi literatură“ balada populară „Aniţia“, culeasă de el din Bucovina, iar după această dată, legăturile lui cu „Gazeta Transilvaniei“ devin tot mai strânse. Din Bucovina, tatăl compozitorului corespondează intens cu Iacob Mureşianu din Braşov. Corespondenţa aceasta se întinde pe o perioadă lungă de timp, de la 1857 până aproape de sfârşitul vieţii, în 1895. Va folosi calea epistolară asemeni tuturor colaboratorilor aflaţi în afara hotarelor Ardealului, pentru a-i informa pe prietenii din interiorul arcului carpatic despre evenimentele ce se petreceau în Bucovina şi Moldova, fie în timpul Războiului Crimeei, fie în preajma Unirii de la 1859.
Ciprian Porumbescu a cerut catedra de muzică de la liceul român ortodox din Braşov începând din 1 septembrie 1881. Catedra nefiind liberă la acea dată, s-a stabilit abia la şedinţa Eforiei şcoalelor din 17 octombrie 1881 angajarea sa „până la efeptuirea alegerii prin Delegaţiunile şcolare pe baza unei noi cereri.” În urma dezbaterii acestei cereri trimisă Eforiei de la Stupca, Ciprian Porumbescu a fost ales „profesor provizoriu de muzică şi cântări cu un salariu anual de 500 de florini”.
Se stabileşte, în gazdă, la familia Copony, din strada Angergasse nr. 1431, în Scheii Braşovului. Astăzi, pe casa de la numărul 31 de pe actuala stradă a Prundului, în apropierea Colegiului Naţional “Andrei Şaguna”, se află o placă comemorativă.
Se împrieteneşte cu pictorul Mişu Pop, care stătea pe aceeaşi stradă. Acesta îi face un portret în ulei. Pictorul braşovean, un iscusit portetrist şi iconar, a fost şi deținătorul unei biblioteci impresionante. Casa sa din Brașov a devenit pe timpul vieții sale un adevărat muzeu, cu exponate create de către el însuși.
Pe lângă postul didactic solicitat, Porumbescu este numit dirijor al corului Bisericii greco-ortodoxe “Sf. Nicolae” din Scheii Braşovului la 14 noiembrie 1881 şi dirijor al Reuniunii române de gimnastică şi cântări din Braşov.
Ciprian Porumbescu îşi continuă pregătirea muzicală la Braşov, luând lecţii de pian cu Hermann Geifrig (1805 –1886), dirijor şi organist la Biserica Negră. La patru luni de la instalarea sa la catedră s-a adresat conducerii Şcolilor (Eforiei) româneşti, cerând să-i fie dată „sala cea mare” a liceului, pentru ca să ofere în sprijinul „studenţilor bolnavi de la institutul nostru şi al mai multor instituţiuni filantropice naţionale din localitate”, câteva reprezentaţii teatrale. Înainte de a se adresa Eforiei, aceeaşi rugăminte o adresase şi către conducerea nemţească a Redutei – sediul Casei de Concerte, dar a fost refuzat.
