Cotidianul online Glasul Sucevei continuă să prezinte povești mai puțin știute din viața marelui compozitor Ciprian Porumbescu. Amintim că Anul 2023 a fost instituit ca anul Ciprian Porumbescu pentru celebrarea a 170 de ani de la nașterea și comemorarea a 140 de ani de la moartea compozitorului sucevean. În episodul de astăzi, vă vom vorbi despre impactul pe care l-a avut Ciprian Porumbescu asupra urbei brașovene.
Între anii 1881 şi 1883, Ciprian Porumbescu a fost profesor de muzică la Gimnaziul Românesc din Braşov (actualul Colegiu Național „Andrei Șaguna”) şi dirijor al corului de la Biserica „Sf. Nicolae” din Şcheii Braşovului. A venit în Braşov cu „Colecţiunea…”.
Tocmai ce părăsise Viena şi bucuria de a-l avea în continuare coleg pe marele Strauss la Conservatorul din capitala Austriei. Era tot mai bolnav. Cel mai probabil este că braşoveanul Andrei Bârseanu, colegul său de cameră la Viena l-a sfătuit să vină la Braşov. I-a spus că Braşovul nu e doar o capitală a culturii transilvănene, dar e şi un oraş mare şi iubitor de muzică. Au dovedit-o Anton Pann, George Ucenescu, Mureşenii şi, mai ales, marele Gheorghe Dima.
Aici putea face rost de bani şi să meargă apoi în Italia să se vindece. Sau să meargă la Tuşnad, la Elopatac, cum îi mai zicea respectivei localităţi, sau acasă, în zona Dornelor, pentru tratament. Mai mult, la Braşov putea fi tratat de cei doi doctori cu studii la Viena: Neagoe şi Băiulescu.
Ciprian Porumbescu a venit la Braşov aducând „Colecţiunea…’’ sa de cântece, argumente veritabile privind valoarea sa în faţa exigenţilor curatori ai Bisericii „Sf. Nicolae”, cei care angajau dascălii de la gimnaziu.
În cerea sa de angajare, compozitorul preciza că a absolvit clasa a patra a seminarului mitropolitan din Cernăuţi, „o dovadă de progres şi iveală”, având cântările după melodia greacă, din cântarea corală şi despre melodia slavă” toate aprecierile cu „foarte bine’’, „deplin cunosc Bazul general şi am funcţionat ca dirijor, precum se vede aceasta din atestatul domnului profesor şi organist al curţii imperiale, Kreun…”.
Contractul din 27 decembrie 1881 este semnat ca „absolvent de teologie şi filozofie şi conservatoriu”. Şi aşa a ajuns Ciprian Porumbescu nu doar să conducă corul bisericii „Sf. Nicolae”, dar i s-a dat şi catedra de muzică a Gimnaziului Românesc şi corul gimnazial. Ba, mai mult, el va conduce şi corul „Reuniunii române de gimnastică şi cântări”. Multă muncă, dar a trebuit să-și găsească timp şi de dat meditaţii să-şi asigure traiul.
Ciprian Porumbescu a fost aşteptat la Braşov cu braţele deschise și bine primit. Este cunoscut faptul că între „intelighenția” bucovineană și reprezentanții intelectualității brașovene erau stabilite mai demult relații de cooperare, amiciție și colaborare.
Încă de la apariţia primelor ziare în limba română la Braşov – „Gazeta Transilvaniei“ şi a suplimentului acesteia, „Foaie pentru minte, inimă şi literatură”, la anul1838, între colaboratorii acestora s-au numărat oameni de vază ca: Gheorghe Asachi, Vasile Alecsandri, Costache Negruzzi, frații Hurmuzachii şi, de subliniat, membri ai familiei lui Ciprian Porumbescu, Iraclie şi Emilia Porumbescu, părinții iubiți ai lui Ciprian.
Iraclie publica articole la „Gazeta Transilvaniei“ şi au susţinut împreună activitatea Reuniunii Femeilor Române din Brașov. Începutul relaţiilor cu „Gazeta…” l-a făcut Emilia Porumbescu, care la 10 decembrie 1850, a răspuns de la Şipotele Sucevei la apelul publicat de Reuniunea Femeilor Române în paginile „Gazetei Transilvaniei“. În 1855, tatăl lui Ciprian, Iraclie publica în suplimentul literar al „Gazetei…”, în „Foaie pentru minte, inimă şi literatură“ balada populară „Aniţia“, culeasă de el pe meleagurile bucovinene, iar legăturile acestuia cu publicația brașoveană va continua tot mai activ. Iraclie coresponda periodic și destul de des cu Iacob Mureşianu din Braşov pe o perioadă mare, cât o viață, adică de la 1857 până aproape de sfârşitul vieţii sale, în anul1895.
Lui Ciprian Porumbescu, la venirea în Brașov, amicii brașoveni i-au mijlocit să locuiască în gazdă, la o familie numită Copony, din strada numită atunci Angergasse nr. 1431, în Scheii Braşovului. Astăzi, aceasta este casa de pe strada Prundului, numărul 31, în vecinătatea Colegiului Naţional „Andrei Şaguna”, Gimnaziul Românesc unde a predat Ciprian. La acea casă se află o placă comemorativă. Cam ștearsă de vremuri, dar mai există…
La Brașov, Ciprian leagă prietenii noi, cum ar fi cea cu pictorul Mişu Pop, care locuia nu departe de locuința care-l găzduia pe Ciprian. Mişu Pop îi face un portret în ulei lui Ciprian, rămas mărturie peste ani. Pictorul braşovean Mişu Pop, un iscusit autor de portrete dar și de icoane „pe glajă”, pe sticlă, adică, a fost prieten bun al compozitorului şi un om de o cultură impresionantă. Ciprian Porumbescu, pe lângă activitatea didactică asiduă, și-a găsit timp să-şi pregătească şi lansarea operetei sale. Astfel, la 27 februarie/11 martie 1882, are loc, în sala festivă a Gimnaziul Românesc din Braşov (astăzi Colegiul Naţional „Andrei Şaguna”), premiera operetei în două acte „Crai nou” – prima operetă românească, pe muzica lui Ciprian Porumbescu şi versurile lui Vasile Alecsandri.
