Cotidianul online Glasul Sucevei continuă să prezinte povești mai puțin știute din viața marelui compozitor Ciprian Porumbescu. Amintim că Anul 2023 a fost instituit ca anul Ciprian Porumbescu pentru celebrarea a 170 de ani de la nașterea și comemorarea a 140 de ani de la moartea compozitorului sucevean. În episodul de astăzi, vă vom vorbi despre cum boala i-a curmat brusc cariera lui Ciprian Porumbescu.
După eforturi şi emoţii generate de opereta sa, boala s-a agravat şi, drept urmare, cu aprobarea autorităţilor şcolare, petrece o perioadă de odihnă la Tuşnad, pentru tratament. Cu o ameliorare a stării sale de sănătate, în 14 martie 1882, oferă braşovenilor ultimul său spectacol şi îşi permite să intercaleze între primul şi actul secund „Hora Braşovului”, alcătuită special pentru braşoveni.
O vitrină din cadrul muzeului „Prima Şcoală Românească”, alături de manuscrisul unic al operetei „Crai nou”, găzduieşte şi exemplarul original al acestei noi compoziţii.
Noul său spectacol a fost strălucitor, dar a fost şi ultimul, din păcate. În documentele personale ale lui Ciprian, aflate în arhiva istorică a Muzeului Bisericii „Sf. Nicolae”, cititorul poate afla despre o tristă existenţă. Ciprian face, tot mai des, referiri la starea sa de sănătate. Și la asprele sale încercări de a face faţă atât obligaţiilor contractuale asumate dar și sănătății sale din ce în ce mai fragile.
Interesante sunt cele scrise în ultima sa cerere de concediu către Comitetul parohial al bisericii, în a cărui responsabilitate financiară intra şi gimnaziul, la care este atașat certificatul medical semnat de doctorul Neagoe, prezentând „morbul’’ său: „Preaonorat Comitet, mizera şi periculoasa mea stare sanitară mă necesitează a pleca peste iarnă într-o climă mai caldă şi a petrece acolo cel puţin trei luni, spre a mă cura şi a-mi recâştiga iarăşi sănătatea mea. Pentru adevărul acestei aserţiuni, servească atestatul medical ce-l alăturez aice…”.
Prin atestatul său, medicul Neagoe confirma că „suferă de un morb cronic de plămâni şi că spre vindecare este neaparat de lipsă a cerceta pentru lunile de earnă clima Italiei-Mentone, fiind temperatura şi schimbările ei prea dese şi mari, periculoase – deocamdată”.
Ciprian, în continuarea cererii sale, spunea: „Rog deci prea onoratul comitet, având în vedere trista mea poziţie în care mă aflu de prezent, care poziţie e numai drept consecinţă a dificultăţilor remarcabile în oficiul meu, să binevoiască a-mi da un concediu de trei luni, adică de la 1 noiembrie până la 1 faur 1883. Pentru postul meu ca dirigent al corului m-am îngrijit de un substitut, pentru timpul absentării mele, carele o să conducă corul la serviciile liturgice, aşa încât în privinţa dătorinţelor mele în oficiul meu, nu va proveni nici o împiedicare sau scădere”.
Este de menționat și lăudabilul gest al protopopului brașovean Vasile Voina de a-l suplini gratis și benevol pe perioada absenței sale la orele de curs. Gest la care s-au alăturat și Gheorghe Dima şi Nicolae Pop, în vederea suplinirii orelor lui Ciprian.
Plecând din Brașov pentru trei luni, Ciprian nu va ști că despărțirea va fi pentru totdeauna, căci după plecarea în Italia şi visul însănătoșirii sale s-a năruit pas cu pas. Ciprian Porumbescu scria din Italia „mă aflu tot bolnav şi sub continuă căutare medicală…După cum îmi spun medicii, nici nu mă voi putea afla în curând în acea stare sanitară în care mi-ar fi comporalmente permis a-mi realiza iarăşi activitatea oficiului meu ce-l primii de la prea onoratul comitet…”.
Oprirea sa temporară la Braşov, la revenirea din Italia, a fost doar o mică escală în drumul spre veșnicie, către casă, la Stupca.
