Cotidianul online Glasul Sucevei continuă să prezinte povești mai puțin știute din viața marelui compozitor Ciprian Porumbescu. Amintim că Anul 2023 a fost instituit ca anul Ciprian Porumbescu pentru celebrarea a 170 de ani de la nașterea și comemorarea a 140 de ani de la moartea compozitorului sucevean. În episodul de astăzi, vă vom prezenta cum tânărul Ciprian Porumbescu a ajuns să predea muzica la Școala din Ilișești, după eliberarea din temnița din Cernăuți ca urmare a procesului societății Arboroasa.
Cum după eliberarea din închisoare, universitățile erau închise, tânărul Ciprian a luat decizia de a merge la Stupca. Chiar dacă starea de sănătate a compozitorului s-a înrăutățit în perioada în care a fost încarcerat, acesta a continuat să lupte pentru drepturile românilor bucovineni.
Astfel, la mai puțin de o lună de la încheierea procesului, Ciprian Porumbescu și prietenii lui de suferință au decis să reînființeze Arboroasa, însă fără succes.
În perioada februarie – octombrie 1878, perioadă în care a stat la Stupca, Ciprian Porumbescu a compus „Hora detrunchiaţilor”, prin care se sugera ruperea Bucovinei de la Moldova și alipirea abuzivă la Imperiul Habsburgic.
În luna mai 1878, tânărul a fost plăcut surprins de faptul că poetul Vasile Alecsandri a fost laureat al Concursului de poezie de la Montpellier din Franța, primind un premiu internațional, astfel că a compus opera „Peneș Curcanul”, o horă pentru pian, pe care i-a trimis-o lui Alecsandri, un bun prieten al tatălui său Iraclie Porumbescu.
În perioada în care a stat la Stupca, tatăl său ocupa postul de învățător la Școala primară din Ilișești. Dorind să-și ajute tatăl, dar și pe directorul Ignat Corvin, Ciprian Porumbescu s-a angajat să predea muzica și educația fizică la această unitate de învățământ.
El a reușit să-și apropie rapid copiii, calitățile lui pedagogice și firea extrem de deschisă făcându-i pe elevi să vină cu drag la școală. Tânărul Ciprian i-a învățat pe cei mici tot felul de cântece, explicându-le totodată cât de important este să îți iubești țara.
„Când a prins a proslăvi cântecul românesc şi a spune că noi, românii, neam de ţărani şi ciobani, avem cântări mai frumoase decât naţiile cele domnite, ochii i se umeziră de-a binele, iar când le cânta cu glasul lui şi vesel şi duios, câteva cântece româneşti, toate gurile rămâneau căscate asupra lui şi un pui de suspin plăpând purcese de undeva…”, remarca unul dintre foştii săi şcolărei, conform Silviei Bălan – Brăteanu, fiica învățătorilor de la școala la care a predat Ciprian Porumbescu.
Ajuns la vârsta de 25 de ani, tânărul Ciprian a ajauns să fie extrem de apreciat în comunitate. Astfel că în vara anului 1878, el a fost invitat în mai multe rânduri la reşedinţa parohială a pastorului Traugott Gorgon, un bun pianist şi mare iubitor de muzică clasică germană, aflată în apropierea casei bunicilor din Ilișești.
Ciprian Porumbescu le cunoștea pe fiicele mai mari ale pastorului Gorgon, cu care practic crescuse, însă nu a cunoscut-o până atunci pe Berta, fata de 16 ani a lui Traugott Gorgon. Prezența adolescentei, care era o apariţie zveltă, graţioasă, cu ochii albaştri ca viorelele din poienele stupcane şi cu părul castaniu ce cădea în bucle pe spate, i-a atras atenția lui Ciprian.
Acesta a început să frecventeze din ce în ce mai des reședința pastorului Gorgon, el apropiindu-se din ce în ce mai mult de Berta.
Ciprian Porumbescu chiar a compus câteva versuri pentru adolescenta Berta:
“Aş fi murit
Aş fi murit dacă tu, dragă,
În viaţă nu m-ai fi iubit;
Aş fi murit şi lumea-ntreagă
Dacă amor n-aş fi simţit.
Pe firmament n-ar mai fi soare,
Stelele noaptea n-ar mai luci,
Şi roua n-ar cădea pe floare,
Amor în lume de n-ar fi!”.
