Direcţia Silvică Suceava administrează cel mai întins şi mai valoros fond forestier din ţară. Resursa regenerabilă reprezentată de pădurile Bucovinei a fost şi este unul dintre cele mai importante avantaje pentru economia judeţului Suceava, pentru locuitorii acestuia, fiind totodată şi temelia contribuţiei substanţiale adusă de direcţia silvică suceveană în îndeplinirea criteriilor de performanţă ale RNP – Romsilva.
Altfel spus, în plan economic, ecologic şi social strict judeţean, Direcţia Silvică Suceava a rămas, până azi, una din cele mai mari, stabile şi eficiente unităţi productive sucevene. Totodată, la nivel naţional, în cadrul administrativ reprezentat de RNP – Romsilva, asigurăm un salutar suport financiar, dar şi în material săditor, inclusiv pentru refacerea şi dezvoltarea fondului forestier în acele zone ale ţării care sunt, din diferite motive, mai sărace în păduri. Putem astfel spune că unitatea noastră are nu numai deosebite rezultate productive, financiare, ci şi-a dovedit cu o consecvenţă unanim recunoscută vocaţia de creator de mediu, de generator de sănătate şi securitate ecologică pentru întreaga ţară. Pe de altă parte, silvicultura ca profesie şi vocaţie, dar şi iubirea, respectul pentru pădure manifestate, în general, de toţi cei trăitori în Bucovina sunt realităţi incontestabile ce se bazează pe tradiţii valoroase şi transmise din generaţie în generaţie.
Fără a abuza de cifre, însuşi faptul că noi administrăm, prin cele 24 de ocoale silvice, peste trei sferturi din suprafaţa împădurită a judeţului – ce totalizează peste 440.000 de hectare şi reprezintă 7% din fondul forestier naţional – este în măsură să dovedească marea responsabilitate cu care suntem investiţi, dar şi numeroasele provocări, probleme care se ridică zilnic în faţa corpului silvic, cel chemat să apere şi să cultive, în folosul generaţiilor viitoare, o asemenea avuţie. Una jinduită, după cum ştim, de mulţi şi feluriţi „neprieteni.”
Într-o broşură azi uitată, inginerul silvic Victor Precup – încerca să explice – în 1933 – mândrilor beneficiari ai păşunilor şi pădurilor foste grănicereşti de ce e neapărat ca ei să-şi cultive, exploateze şi regenereze cu multă chibzuinţă avuţia. Începând cu actul elementar, cel de a scoate caprele din pădure! Constatarea şi implicit povaţa demnului nostru înaintaş mi se par extrem de actuale, în această perioadă tulbure, una în care confuzia între „dreptul de proprietate” şi „obligaţia de a respecta pădurea” e una aproape totală. Citez: „Cine are deci dreptate? Aceia care vă sfătuiesc să prăpădiţi şi mai departe pădurile, lăsând în paragină păşunile şi să nu faceţi nimic pentru urmaşi? Sau noi, inginerii silvici, cei care vă sfătuim să fiţi prevăzători şi să nu vă lăsaţi în greşeala să aveţi mult şi rău, ci puţin dar bun? Şi, lăsând pădurile să crească aşa cum le-a dat bunul Dumnezeu, să vă puneţi pe lucru, îmbunătăţindu-vă păşunile şi făcând din ele adevărate mine de aur, aşa cum au făcut şi neamurile vrednice din ţările muntoase ale Apusului?”. Indirect, am atins, iată şi o problemă încă nerezolvată a perioadei actuale – situaţia păşunilor montane şi a zootehniei noastre – a cărei soluţionare ar implica automat şi o slăbire a marii presiuni puse din diferite interese, asupra pădurii.
Toate aceste trimiteri şi referinţe au scopul de a reaminti cititorilor o evidenţă incontestabilă: omul datorează Pădurii cu mult mai mult decât orgoliul lui „homo sapiens” îi îngăduie să recunoască. Din cele mai vechi timpuri, pădurea a fost pentru om un ocrotitor şi un prieten generos. Putem observa că între fiinţa gânditoare şi cea vegetală există asemănări tulburătoare, precum şi deosebiri importante. Toate acestea ar trebui să-i îndemne la reflecţie şi la acţiune responsabilă pe mulţi dintre acei care nu au înţeles încă un adevăr esenţial: pădurea (adică societatea arborilor, una în multe privinţe superioară ca organizare şi eficienţă societăţilor omeneşti ce s-au succedat de-a lungul istoriei) determină nemijlocit destinul, viitorul omenirii. Există, iată, o aproape perfectă asemănare structurală, anatomică între cele două fiinţe alăturate – om şi arbore – emoţionant sintetizată în zicerea folclorică „omule, pomule”. Există însă, cum spuneam, şi deosebiri importante între cele două entităţi şi ele nu sunt – din păcate – în favoarea orgolioasei „fiinţe gânditoare”. Arborele este o fiinţă stabilă, solid înrădăcinată, fidelă locului naşterii şi dezvoltării ei. O pildă vie, la îndemână, de consecvenţă, tenacitate şi rezistenţă. Calităţi exemplar sintetizate de Eminescu, acest neîntrecut iubitor şi cântăreţ al Codrului: „iar noi locului ne ţinem, cum am fost, aşa rămânem”. Omul este nu doar în plan fizic o fiinţă mobilă, mişcătoare („pe pământ rătăcitor”, cum scrie Poetul) ci şi una schimbătoare, imprudentă, nu o dată lipsită de chibzuinţă şi guvernată de ambiţii şi de nevoi nu întotdeauna justificate. Caracteristici care au dus, în epoca modernă, la secătuirea resurselor naturale şi la degradarea habitatului natural originar, în cadrul căruia restrîngerea alarmantă a masivelor verzi ale Planetei a devenit azi cea mai dureroasă dovadă.
Am spus toate acestea pentru a înţelege cât datorăm – în plan material, dar mai ales spiritual – arborelui şi pădurii, căt de multe mai avem încă de învăţat de la aceste fiinţe ce ne-au precedat şi desigur ne vor supravieţui pe Pământ. Omenirea, în integralitatea ei, devine tot mai conştientă de aceste adevăruri şi de miza esenţială pe care o reprezintă pentru supravieţuirea, sănătatea şi bunăstarea ei, salvarea Pădurii planetare. Din acest motiv, în conformitate cu Rezoluţia Adunării Generale a O.N.U. din noiembrie 2012, ziua de 21 martie a fiecărui an a fost declarată „Ziua Internaţională a Pădurilor”, sens în care, toate statele membre sunt invitate pentru prezentarea şi promovarea, în context naţional, a unor activităţi concrete privind toate tipurile de pădure. Grija, efortul pentru asigurarea regenerării fondului forestier administrat de Direcţia Silvică Suceava sunt preocupări de căpetenie ale colegilor mei. Desigur, sintagma consacrată, cea de „campanie de împăduriri” îşi justifică oarecum rezonanţa militară, prin complexitatea lucrărilor silvice din fiecare primăvară, precum şi prin concentrarea în sezonul renaşterii naturii a unor importante eforturi umane, organizatorice, materiale şi financiare. Dar implicarea silvicultorilor în activităţile subsumate întemeierii pădurilor viitorului – de la recoltarea şi prelucrarea seminţelor, la lucrările de fineţe din pepiniere şi solarii, combaterea dăunătorilor, etc. – se desfăşoară de-a lungul întregului an ,chiar dacă acestea devin mai vizibile publicului şi sunt mai intense în anotimpul în care sevele încep să urce în trupul arborilor. Iar preocupările pentru întemeierea, prin plantaţii, de noi păduri sunt mai vechi în Bucovina decât însăşi primele forme de administraţie silvică întemeiate aici în secolul XVIII.
Astfel, prea puţini români ştiu că Ştefan cel Mare şi Sfânt este pe lângă legendarele sale fapte de arme şi de credinţă creştină, autorul unei premiere: întâia împădurire artificială. Ea s-a realizat în 1497, după victoria împotriva polonezilor la Codrii Cosminului, când trufaşii nobili leşi căzuţi prizonieri au fost puşi să are şi să semene cu ghindă „dumbrăvile roşii” de la „Botoşani, Cotnari şi de mai gios de Roman”. Această premieră a precedat-o cu mult pe cea atribuită ca o prioritate mondială ţarului Petru cel Mare. Ulterior, primele lucrări organizate de împăduriri s-au realizat în Bucovina în anul 1818 în Ocolul Silvic Codrul Voievodesei şi au constat din plantaţii cu puieţi de larice, dar abia după 1875 a început o activitate mai susţinută în acest sens, soldată şi cu înfiinţarea de pepiniere silvice. Astfel, în ultimul pătrar al secolului XIX, se împăduriseră în Bucovina peste 22.000 ha. Importanţa – dar şi complexitatea – lucrărilor silvice consacrate asigurării regenerării pădurii a fost judicios relevată de neuitatul Marin Drăcea încă din perioada interbelică: „A împăduri nu înseamnă nici a semăna, nici a planta. Nici „a arunca sămânţa”, nici doar a „vârî puieţii în pământ”. A împăduri înseamnă a crea din fiinţe vii un nou organism viu, trainic, capabil de a se dezvolta armonic şi de a se reproduce – mai târziu – prin propriile sale forţe”.
Mesajul nostru este adresat îndeosebi tinerilor. Adică celor aflaţi în etapa opţiunilor esenţiale ale vieţii, la vârsta primelor iubiri, cum frumos a scris poetul Nicolae Labiş, el însuşi îndrăgostit şi inspirat de codrii copilăriei sale. Iubiri definitive, între care sperăm că tineretul de azi va include şi dragostea, respectul pentru codru, pentru natură în general. Pentru că, aşa cum a spus marele silvicultor român Marin Drăcea, pentru a creşte şi a înflori, pădurea are nevoie în primul rând de roua şi de căldura inimii omeneşti.
În ultimii cinci ani, Regia Națională a Pădurilor – Romsilva a regenerat peste 49.000 hectare prin regenerări naturale și 28.000 ha prin regenerări artificiale (plantații). Romsilva administrează 3,13 milioane hectare păduri proprietatea publică a statului, circa 48% din pădurile țării, și asigură servicii silvice pentru circa un milion hectare de păduri aflate în alte forme de proprietate.
Pentru asigurarea realizării programului de împăduriri, la nivelul Direcției Silvice Suceava au fost produși în ultimii cinci ani peste 65 milioane puieți, din care apți pentru plantat în primăvara următoare în pădurile din jud. Suceava o medie anuală de 5,6 milioane puieți, diferența fiind distribuită către alte direcții silvice județene.
În ultimii cinci ani, în pădurile sucevene (fond forestier de stat și al altor deținători) media anuală a regenerărilor anuale (plantații) a fost de 1250 ha, iar cea a regenerărilor naturale a fost de 950 ha.
În acest an, suprafețele care vor fi regenerate în jud. Suceava (păduri de stat și ale altor deținători) totalizează 2151 ha, din care 1228 ha regenerări artificiale (plantații), respectiv 866 ha regenerări naturale.
În fiecare an, între 15 martie și 15 aprilie este marcată de către silvicultori și de către iubitorii pădurii, „Luna plantării arborilor”, eveniment cu tradiție și totodată un prilej important în educarea opiniei publice cu privire la rolul și importanța pădurii pentru viață și societate, în sensul conservării, protejării și asigurării continuității acesteia.
Pădurea nu înseamnă numai lemn, nu se limitează doar la marginea proprietății sau a hotarelor țării, ci influența ei benefică se exercită la nivel global; este cel mai complex ecosistem cunoscut, desemnat ca principalul factor în asigurarea echilibrului ecologic, a calității aerului și apei și protejării faunei și florei sălbatice, începând cu prima frunză a arborelui și terminând cu ultimul fir de rădăcină.
În această perioadă acțiunile slujitorilor pădurii nu sunt reprezentate numai de plantarea de noi arbori, ci și de realizarea de semănături în solarii, activități în pepiniere, lucrări de îngrijire și de conducere a arboretelor tinere, acțiuni de igienizare a pădurii prin colectarea deșeurilor, precum și de combatere a dăunătorilor vegetației forestiere.
Romsilva sprijină și încurajează implicarea voluntarilor în acțiunile de împăduriri, oferind gratuit puieți forestieri, precum și asistență tehnică.
Regia Naţională a Pădurilor – Romsilva va planta circa 19 milioane de puieţi forestieri în campania de împăduriri de primăvară din acest an, aceştia fiind produşi în pepinierele silvice proprii. În campania de împăduriri de primăvară, cele mai multe suprafeţe regenerate natural vor fi cele administrate de direcţiile silvice Suceava – 819 hectare, Bacău – 741 hectare şi Neamţ – 453 hectare. Şi la lucrările de împăduriri, Direcţia Silvică Suceava va regenera artificial cele mai mari suprafeţe, 915 hectare, urmată fiind de direcţiile silvice Mureş, cu 258 hectare, Neamţ, cu 217 hectare, şi Maramureş – 208 hectare.
Pentru asigurarea realizării programului de împăduriri, la nivelul Direcției Silvice Suceava au fost produși în ultimii cinci ani peste 72 milioane puieți, din care apți pentru plantat în primăvară în pădurile din județul Suceava o medie anuală de 5,6 milioane puieți, diferența fiind distribuită către alte direcții silvice județene.
Pentru realizarea programului, în campania din această primăvară sunt necesari 4,7 milioane puieți, produși în cea mai mare parte în pepinierele direcției silvice sucevene. La stabilirea suprafeţelor programate a se regenera – în primăvară și în toamnă – în anul 2022, s-a avut în vedere asigurarea integrităţii şi continuităţii pădurii prin regenerarea tuturor arboretelor exploatate, urmare aplicării tăierilor definitive de regenerare.
Pentru silvicultorii suceveni, controlul circulației materialului lemnos și limitarea tăierilor ilegale este o preocupare prioritară și permanentă. În anul 2021, la controlul circulaţiei materialului lemnos şi tăierilor ilegale de arbori s-au efectuat în total un număr de 4.539 acțiuni, din care 1.221 s-au desfăşurat în comun cu lucrătorii de Poliţie și ai Jandarmeriei. Acțiunile s-au finalizat prin încheierea unui număr de 113 procese verbale de constatare a infracțiunilor silvice, din care 84 împreună cu poliția şi 308 procese verbale de constatarea contravențiilor silvice, din care 271 cu poliția. În cadrul acestor acțiuni s-au aplicat amenzi în valoare de 477.000 lei şi s-a confiscat cantitatea de 1.715 mc material lemnos. Direcția Silvică Suceava a făcut posibilă reducerea semnificativă a volumului tăiat ilegal prin organizarea unui mare număr de acțiuni specifice activității de pază. Aceasta a făcut posibil ca în ultimul deceniu (2011-2021) volumul tăierilor ilegale să scadă substanțial. Astfel, de la un volum total tăiat ilegal de 13.189 mc în 2011, s-a ajuns în 2021 la doar 2358 mc (18%). Același procent – reprezentând, așadar, o reducere de 82% a tăierilor ilegale în curs de un deceniu – se regăsește și în situația lemnului tăiat ilegal raportat la 100 ha de pădure: de la 3,83 mc/ha în 2011, la 0,69 mc/ha în anul trecut.
„Luna Plantării Arborilor” este o ocazie de a ne întoarce la mama-natură, o sărbătoare dedicată reînvierii acesteia, un important eveniment silvo-ecologic menit să genereze în fiecare dintre noi iubirea, grija și devotamentul pentru pădure, să conștientizeze rolul și importanța masivelor verzi în viața societății. Nu trebuie să uităm că istoria românilor este adânc împletită cu pădurea, care ne-a fost scut de apărare și sprijin pentru mereu reîncepute viețuiri în vetrele pustiite de invadatori. După cum frumos a scris un poet: ” Codrul lin din ramuri bate /El ni-i tată, el ni-i frate,/El ne apără de moarte!/Codrul dor de ţară are,/Dor de strămoşeşti izvoare/Dor de dor făr-de hotare!”
Tradiționala sărbătoare a sădirii arborilor își are începuturile în S.U.A. , la inițiativa ministrului Sterling Morton din anul 1872, ca o reacție salutară la despăduririle masive din perioada respectivă. Exemplul american s-a extins apoi în întreaga lume civilizată. În anul 1901, la primul Congres pentru silvicultură de la Paris, reprezentantul Franței a propus o moțiune în favoarea instituirii unei sărbători anuale a arborelui, în a doua duminică a lunii octombrie, care să fie consacrată elevilor din școli, invitați să planteze un arbore. În România, la inițiativa lui Spiru Haret, ministru al Cultelor și Instrucției Publice, în anul 1902 a fost organizată „Serbarea sădirii arborelui”, acțiunea luând peste ani amploarea unei adevărate sărbători naționale de primavară. Necesitatea păstrării „moștenirii forestiere” era recunoscută la cel mai înalt nivel. Iată ce scria regele Ferdinand întregitorul, un mare iubitor al naturii: „Este adevărat că Dumnezeu ne-a dăruit nouă codrul. O bogăţie mare şi frumoasă, care trebuie să ne fie scumpă şi pe care trebuie să o păstrăm ca o moştenire sfântă, ce am căpătat-o de la strămoşii noştri. Să ne aducem aminte întotdeauna de o datorie: ceea ce de la strămoşi am moştenit, trebuie să păstrăm și păzim, ca pe orbita ochiului nostru”.
În anul 1936, la inițiativa ilustrului silvicultor Marin Drăcea, are loc lansarea manifestării „Luna plantării arborilor”, împădurindu-se în acel an 3714 hectare, în cadrul a 2.910 serbări, cu 388 de mii de participanți. Acțiunea a fost întreruptă în timpul celui de-al doilea război mondial, fiind reluată în 1953 sub denumirea de „Luna Pădurii”, tot atunci stabilindu-se prin lege perioada de desfășurare. Din anul 1989, aceasta se serbează în perioada 15 martie – 15 aprilie, iar începând cu anul 2008, odată cu noul Cod Silvic se revine la vechea denumire, „Luna plantării arborilor”. În scopul creșterii gradului de conștientizare asupra gestionării și dezvoltării durabile a pădurilor, în beneficiul generațiilor prezente și viitoare, în fiecare an începând cu 2013, pe 21 martie, este sărbătorită la nivel mondial „Ziua Internațională a Pădurilor”, declarată ca atare de Adunarea Generală a Națiunilor Unite.
Noi, oamenii, suntem responsabili de existența și perenitatea pădurii. Îndemnându-i pe copii să apere natura, îi învățăm să apere viața, în multiplele ei forme de manifestare. Este unanim recunoscut că suntem mai sănătoși și mai optimiști atunci când mediul înconjurător este curat, când pădurea înflorește și dă culoare monotonului cotidian și cenușiului urban.
„Invităm pe iubitorii de toate vârstele ai pădurii, să ni se alăture și să ne sprijine în acțiunile noastre din perioada <<Lunii plantării arborilor>>, și nu numai. Vă așteptăm”, a declarat inginerul Sorin Ciobanu, directorul Direcției Silvice Suceava.
