Victor Ponta a făcut o declarație care zguduie, din temelii, încrederea pe care o mai aveam în el ca politician și, în același timp, subliniază o dată în plus pericolele unui lider care trăiește într-o realitate paralelă. Într-un moment de sinceritate uimitoare (sau poate, mai degrabă, de nesimțire) a recunoscut public că, în 2014, în calitate de prim-ministru al României, a decis, fără niciun fel de remușcare, inundarea mai multor sate din sud-vestul țării, în județele Mehedinți, Olt și Dolj. Scopul? Salvarea Belgradului de „furia” Dunării.
Este greu de găsit cuvintele potrivite pentru a descrie o astfel de gândire. Este clar că nu mai vorbim de un om care pune interesele cetățenilor români pe „primul loc”, așa cum își clamează, cu o insistență aproape patologică, orice politician suveranist. Ponta, un fost premier al României, dovedește că poate, în mod public, să-și sacrifice propriii cetățeni pentru a proteja interesele unui alt stat, un gest care nu poate fi decât considerat trădător. În loc să își apere poporul, el a pus în pericol viețile și bunăstarea a zeci de mii de oameni, doar pentru a proteja o altă țară de un risc natural. Aceasta nu este viziunea unui lider, ci a unui politician care se consideră mai mult ca un subordonat al unor interese externe decât al celor românești.
Mai mult, declarația sa nu doar că este lipsită de empatie și logică, dar reflectă și o iresponsabilitate flagrantă. Cum poate un om care a ajuns să conducă România să se gândească, cu atâta ușurință, la sacrificarea unor sate întregi, doar pentru a proteja un interes extern? Ponta a demonstrat, de fapt, că, la nivelul gândirii sale, România nu reprezenta nimic altceva decât un teritoriu care se poate manevra fără scrupule, doar în funcție de ceea ce îi dictează conjunctura externă.
Și acum, acest om, care a manifestat o astfel de absență totală de responsabilitate față de propriul popor, se află în fața noastră, ca un candidat la funcția supremă în stat. Care este viziunea unui astfel de om despre România? Poate să fie vreodată în stare să pună România pe primul loc, dacă a demonstrat atât de clar că nu ezită să-și sacrifice concetățenii pentru a salva interesele unei alte țări?
Nu putem lăsa astfel de decizii să fie uitate. Nu putem lăsa ca amintirile noastre colective să fie șterse cu un simplu „scuze”. Românii nu pot uita că Victor Ponta a fost în fruntea unei țări în care a îndepărtat orice sentiment de protecție față de propriii cetățeni. România merită mai mult decât atât, și sper ca, în fața acestei realități, toți cetățenii să-și adâncească reflecția și să respingă orice oportunitate de a-l readuce pe Ponta la putere.
