Cancerul de col uterin este o afecțiune malignă care, spre deosebire de multe alte tipuri de cancer, poate fi prevenită în marea majoritate a cazurilor. Această oportunitate unică se datorează faptului că boala are o cauză principală bine cunoscută – infecția persistentă cu anumite tulpini ale papilomavirusului uman (HPV) – și o perioadă lungă de evoluție, în care celulele de la nivelul colului uterin trec prin stadii pre-canceroase, modificări care pot fi detectate și tratate cu mult înainte ca ele să devină invazive. Instrumentele care fac posibilă această prevenție sunt testele de screening cervical: testul Babeș-Papanicolau și testarea HPV.
Timp de decenii, testul Papanicolau a fost singura metodă de screening, contribuind la o scădere dramatică a mortalității prin cancer de col uterin în țările cu programe de screening bine organizate. În ultimii ani, înțelegerea rolului central al virusului HPV a dus la adăugarea testării HPV în algoritmul de screening, oferind o perspectivă duală și o acuratețe sporită. Împreună, aceste două teste formează cea mai puternică strategie de apărare împotriva cancerului cervical.
Cu toate acestea, în România, cancerul de col uterin continuă să reprezinte o problemă majoră de sănătate publică, cu una dintre cele mai mari rate de incidență și mortalitate din Europa. Principalul motiv este lipsa de informare și participarea redusă la programele de screening. Multe femei amână controlul ginecologic din teamă, jenă sau pur și simplu pentru că se simt sănătoase, neștiind că leziunile pre-canceroase sunt complet asimptomatice. Acest articol își propune să clarifice rolul fiecărui test, să explice ce înseamnă rezultatele și de ce screeningul periodic, efectuat conform recomandărilor medicale, este cel mai important gest pe care o femeie îl poate face pentru sănătatea sa pe termen lung.
Testul babeș-papanicolau: „paznicul” citologic al colului uterin
Testul Babeș-Papanicolau, cunoscut simplu ca testul Pap, este o metodă de screening citologic, adică o analiză a celulelor. Scopul său nu este de a diagnostica cancerul în sine, ci de a identifica celulele anormale (displazice) de pe suprafața colului uterin, care, dacă sunt lăsate netratate, s-ar putea transforma în celule canceroase pe parcursul mai multor ani.
Cum se efectuează testul papanicolau?
Procedura este simplă, rapidă și se efectuează în cabinetul de ginecologie în timpul unui consult de rutină. Pacienta stă pe masa ginecologică, iar medicul utilizează un instrument numit specul pentru a vizualiza colul uterin. Cu ajutorul unei mici periuțe și a unei spatule, se recoltează cu blândețe o mostră de celule de la suprafața și din canalul cervical. Această recoltare durează doar câteva secunde și, deși poate crea un ușor disconfort, nu este dureroasă. Mostra de celule este apoi fie întinsă pe o lamă de sticlă (metoda convențională), fie introdusă într-un recipient cu un lichid special (citologia în mediu lichid), și trimisă la laboratorul de anatomie patologică pentru a fi analizată la microscop de către un medic citolog.
Ce înseamnă rezultatele?
Rezultatele testului Pap sunt clasificate folosind sistemul Bethesda. Este important de știut că un rezultat anormal nu înseamnă automat cancer. Cele mai frecvente rezultate includ:
- Negativ pentru leziuni intraepiteliale sau maligne: Acesta este un rezultat normal. Nu s-au găsit celule anormale.
- ASC-US (Celule Scuamoase Atipice cu Semnificație Nedeterminată): Este cel mai frecvent rezultat anormal. Înseamnă că există niște modificări celulare ușoare, dar cauza nu este clară. În majoritatea cazurilor, aceste modificări sunt cauzate de o inflamație sau de o infecție tranzitorie cu HPV și se remit de la sine.
- LSIL (Leziune Intraepitelială Scuamoasă de Grad Scăzut): Indică prezența unor modificări celulare de grad redus, cel mai adesea cauzate de o infecție cu HPV. Marea majoritate a acestor leziuni regresează spontan, fără tratament, dar necesită monitorizare.
- HSIL (Leziune Intraepitelială Scuamoasă de Grad Înalt): Acesta este un rezultat serios, care indică prezența unor leziuni pre-canceroase mai avansate. Aceste leziuni au un risc mai mare de a progresa către cancer și necesită investigații suplimentare (colposcopie) și tratament.
- AGC (Celule Glandulare Atipice): Indică modificări la nivelul celulelor glandulare din canalul cervical, o situație care necesită o evaluare atentă.
Testarea hpv: identificarea directă a cauzei
Dacă testul Pap caută „efectul” (modificările celulare), testarea HPV caută direct „cauza” – prezența ADN-ului papilomavirusului uman cu risc oncogen înalt. Există peste 100 de tipuri de HPV, dar doar aproximativ 14 dintre ele sunt considerate „de risc înalt”, fiind responsabile pentru aproape toate cazurile de cancer de col uterin (în special tulpinile 16 și 18).
Infecția cu HPV este extrem de comună, majoritatea persoanelor active sexual contactând virusul la un moment dat în viață. În peste 90% din cazuri, sistemul imunitar elimină infecția de la sine în 1-2 ani, fără nicio consecință. Însă, în unele cazuri, infecția cu o tulpină de risc înalt devine persistentă, iar aceasta este situația care, pe parcursul a 10-15 ani, poate duce la dezvoltarea leziunilor pre-canceroase și, în final, a cancerului.
Testarea HPV se realizează din aceeași mostră de celule recoltată pentru testul Pap în mediu lichid, nefiind necesară o procedură suplimentară. Un rezultat pozitiv la testarea HPV nu înseamnă cancer, ci doar prezența virusului care crește riscul.
Screeningul modern: co-testarea și recomandările actuale
Programele de screening moderne combină avantajele ambelor teste pentru o acuratețe maximă. Strategiile actuale, recomandate de majoritatea ghidurilor internaționale, variază în funcție de vârstă:
- Între 21 și 29 de ani: Se recomandă screeningul doar cu testul Papanicolau la fiecare 3 ani. Testarea HPV nu este indicată de rutină la această grupă de vârstă, deoarece infecțiile cu HPV sunt extrem de frecvente, dar aproape întotdeauna tranzitorii.
- Între 30 și 65 de ani: Aceasta este perioada de risc maxim pentru persistența infecției HPV. Strategia preferată este co-testarea (test Pap + testare HPV), efectuată o dată la 5 ani. Această abordare oferă cea mai mare siguranță. Dacă ambele teste sunt negative, riscul de a dezvolta leziuni severe în următorii 5 ani este extrem de scăzut.
Este crucial ca fiecare femeie să discute cu medicul său pentru a stabili cel mai bun plan de screening. Un consult la ginecologie în Suceava este primul pas pentru a primi recomandări personalizate și pentru a efectua recoltarea în condiții optime. De asemenea, în rețeaua de clinici Dorna Medical, pacientele pot beneficia de servicii complete de ginecologie și în centrele noastre din Iași, Vatra Dornei, Rădăuți și Cajvana.
Ce se întâmplă după un rezultat anormal?
Un rezultat anormal la screening nu este un diagnostic final, ci un semnal că sunt necesare investigații suplimentare. Pasul următor este, de obicei, colposcopia. Aceasta este o procedură prin care medicul examinează colul uterin cu ajutorul unui microscop special (colposcop), după aplicarea unor soluții care evidențiază zonele cu celule anormale. Dacă se identifică o leziune suspectă, se poate efectua o mică biopsie, iar proba de țesut este trimisă la laborator pentru confirmare histologică. În funcție de rezultatul biopsiei, leziunile pre-canceroase pot fi tratate prin proceduri simple, minim invazive (excizie cu ansă diatermică, conizație), care îndepărtează țesutul afectat și previn progresia către cancer.
Concluzie: prevenția este în mâinile tale
Cancerul de col uterin este o boală a cărei istorie naturală o înțelegem foarte bine, oferindu-ne o fereastră largă de oportunitate pentru prevenție. Testul Babeș-Papanicolau și testarea HPV sunt instrumente sigure, eficiente și accesibile, care, efectuate regulat, pot reduce riscul de a dezvolta această boală cu peste 90%. A amâna controlul ginecologic din lipsă de timp sau teamă înseamnă a renunța la cea mai eficientă metodă de protecție. Un consult anual, care include și efectuarea screeningului cervical conform recomandărilor, este o dovadă de responsabilitate și cea mai importantă investiție în propria sănătate.
