Trăim o perioadă pe care mulți dintre noi nu o credeau posibilă și încercăm să ne protejăm cât mai bine în fața acestui virus care vrea să ne cucerească definitiv. Dar în loc să fim mai uniți, dezbinarea și individualismul sunt cele care ne domină.
Starea de panică și haos ne cuprind ușor pe toți indiferent cât de puternici sau slabi am fi. Lumea privește altfel relațiile interumane și începem să fim tot mai triști. Nu mai avem nici o speranță de care să ne agățăm, iar autoritățile parcă vor să ne adâncească în această stare bolnăvicioasă. Ora treisprezece a devenit deja un semn al plafonării noastre referitoare la pandemie. Ne-a intrat în sistem să ne uităm zilnic la anunțul GCS, în care ni se prezintă o situație cinică, niște numere seci. Avem nevoie de umanitate și nu de matematică în această situație. Este clar că trebuie să ne protejăm și să înțelegem ca nu e de joacă cu acest noi coronavirus. Pe de altă parte suntem oameni, avem nevoie de socializare și de acțiuni interumane. Omul nu a fost creat să își ignore semenii și nici să îi considere dușmani.
Mai mult ca niciodată trebuie să înțelegem că luptele politice nu ar trebui să primeze în perioada aceasta. Poporul are nevoie de conducători raționali și de lideri adevărați care iau decizii raționale și eficiente. Pandemia a schimbat radical regulile jocului și nu putem continua cu aceeași mentalitate de până acum. O astfel de situație gravă poate avea repercusiuni pe termen lung, atât din punct de vedere economic, cât mai ales psihic. Ne învârtim de mult timp într-un cerc vicios în care prostia și impostura au ajuns să fie calități de bază în ierarhia socială. Sistemul educațional e la pământ, cel medical e sub nivelul mării, iar politicienii se „joacă” cu viitorul unei țări care nici acum nu a înțeles ce înseamnă libertatea și democrația. Au trecut treizeci de ani de la Revoluție și nu am scăpat de umbra comunismului. Am fost prea mulți ani intoxicați și umiliți ca să putem reacționa coerent acum.
Suntem un popor „bolnav” din toate punctele de vedere. Mai toți se plâng de clasa politică, dar trebuie să fim onești cu noi și să recunoaștem faptul că ea oglindește perfect nivelul populației. Avem nevoie de o schimbare, dar suntem prea comozi să luăm atitudine. Ne lipsește empatia și umanitatea!
Related articles
