România, un loc care odinioară se mândrea cu valori precum educația de calitate, cultura și respectul față de muncă, pare să se fi pierdut într-un labirint al superficialității și al mediocrității. După ce Nicușor Dan a fost ales președinte al țării, în detrimentul lui George Simion, se ridică o întrebare crucială: ce urmează pentru viitorul nostru?
România nu mai poate fi o țară în care este acceptat ca agramații, inculții și neciopliții să fie venerați sau, mai rău, să ajungă în funcții de decizie. Trebuie să începem să ne rușinăm de ignoranță și de nepăsare. Ar trebui să fie o rușine să nu știi să scrii corect, să ai un vocabular de un copil de 10 ani sau să te oprești cu lectura la nivelul unei povești populare. Nu putem lăsa țara să fie condusă de cei care nu au nicio pregătire, care n-au muncit o zi în viața lor, dar care își permit să se facă auziți doar pentru că știu să arunce lozinci populiste sau să manipuleze emoțiile celor mai vulnerabili.
Sistemul educațional românesc este, fără îndoială, unul dintre principalii vinovați pentru situația în care ne aflăm. Un sistem eșuat, care nu a reușit să pună accentul pe dezvoltarea unei gândiri critice și pe formarea unor profesioniști competenți. Dacă nu reformăm profund învățământul din România, dacă nu investim masiv în educație, dacă nu începem să tratăm cu seriozitate și respect procesul educațional, vom ajunge o țară în care pregătirea profesională nu mai contează, iar pilele și relațiile politice vor guverna în continuare.
Este o responsabilitate uriașă să construim un sistem public bazat pe competență și profesionalism. Nu putem permite ca România să ajungă un loc unde sfertodocții, habarniștii și tembelii, care debitează enormități cu aer savant, să ajungă în fruntea societății.
România trebuie să fie un loc în care educația și cultura să fie priorități naționale. În care munca cinstită și profesionalismul să fie valorizate, iar cei care vor să ajungă în vârful societății să o facă nu pe baza relațiilor, ci pe baza meritelor. Dacă nu se face această schimbare acum, în 4-5 ani, țara noastră va fi în mâinile celor care nu știu mai mult decât să lovească cu ciocanul sau să strângă șuruburi.
Până atunci, trebuie să ne pregătim pentru o perioadă grea. Aceasta va fi o perioadă de sacrificii, de încercări și de reforme dureroase. Dar, doar dacă vom rămâne uniți, doar dacă vom munci cu adevărat pentru a schimba sistemul și pentru a construi un viitor bazat pe educație și profesionalism, vom putea depăși acest impas.
România merită mai mult decât atât!
