În timp ce alte orașe visează la investiții în infrastructură modernă, parcuri industriale și proiecte care să le asigure un viitor, Suceava se pregătește, din nou, pentru bătălia cea mare: cine ține mai bine plapuma în sezonul rece. Primăria anunță triumfător că a demarat procedurile pentru o Hotărâre de Guvern prin care cere 23.229.000 de lei din Fondul de rezervă bugetară, bani fără de care sistemul centralizat de termoficare nu poate supraviețui.
Altfel spus, viitorul termic al orașului depinde de pixul guvernanților de la București. Dacă „da”, vom avea apă caldă și calorifere călduțe. Dacă „nu”, aproape 50.000 de suceveni se vor încălzi, la propriu, cu respirația și cu șosete de lână în plus.
Ceea ce frapează nu este doar situația financiară precară a societății de termoficare, ci și modul în care autoritățile locale, conduse de tandemul Rîmbu–DIC, se laudă cu un proces birocratic de parcă ar fi descoperit apa caldă. Și aici e ironia amară: apa caldă chiar e pe cale să devină un lux.
Adevărul este crud: în Suceava, siguranța termică a zecilor de mii de oameni atârnă de un fir de ață bugetară. Nicio strategie pe termen lung, nicio soluție durabilă, doar eterna cerere de bani din rezerva Guvernului, an de an. În aceste condiții, cel mai înțelept lucru pe care îl pot face locuitorii este să investească în plapume groase, mănuși și fulare de calitate. Pentru că, la cum arată lucrurile, acestea devin parte integrantă din „strategia energetică” a Sucevei.
Desigur, dacă Guvernul va aproba suma, toată lumea va răsufla ușurată. Dacă nu, rămâne doar răsuflarea – ca sursă principală de căldură în apartamente.
