Partidul Social Democrat pare hotărât să-și semneze singur certificatul de deces politic. Cu o consecvență uluitoare în greșeli, conducerea PSD continuă să ignore vocea electoratului, să refuze orice formă reală de reformă și să trăiască într-un trecut politic în care compromisurile murdare erau normă, nu abatere.
Demisia lui Marcel Ciolacu din fruntea partidului ar fi putut fi un moment de restart. O ocazie rară pentru PSD să arate că a înțeles ceva din votul de blam al electoratului. Dar nu. Într-un gest aproape cinic, funcția de președinte interimar i-a fost oferită lui Sorin Grindeanu, politicianul care a rămas în memoria publică drept arhitectul uneia dintre cele mai contestate ordonanțe de urgență – celebra OUG 13 – și mai nou, un nume vehiculat în scandalul colosal numit Nordis, alături de Ciolacu însuși.
Să-l înlocuiești pe Ciolacu cu Grindeanu e ca și cum l-ai înlocui pe Ciucă cu Crin Antonescu, sau pe Călin Georgescu cu George Simion. Nu schimbi nimic, doar alegi între forme diferite ale aceluiași vid moral și politic. PSD continuă să-și plimbe în cerc propriii baroni, aceiași oameni uzați, dubioși, lipsiți de viziune, dar experți în aranjamente de culise și jocuri de putere în interiorul partidului.
Adevărul crud e că PSD nu duce lipsă de oameni capabili. Europarlamentarul Victor Negrescu, unul dintre puținii social-democrați care și-au clădit credibilitatea în afara cercurilor de influență toxice, sau tânărul Bogdan-Gruia Ivan, cu o retorică adaptată vremurilor moderne, ar fi putut aduce un suflu nou, curat, într-un partid anchilozat. Dar ei nu sunt agreați de vechea gardă tocmai pentru că nu se conformează tiparelor de obediență și servilism. În PSD, meritocrația este un termen exotic, iar loialitatea față de „sistem” este valuta forte.
Scandalul Nordis, în care mai mulți politicieni cu greutate din PSD au fost implicați, nu este doar o pată de imagine. Este dovada clară că partidul și-a pierdut complet busola morală. Vorbim despre una dintre cele mai mari țepe financiare din România postdecembristă, în care mii de cetățeni au fost înșelați cu visul unei locuințe de lux. Iar în centrul acestui vis frumos transformat în coșmar s-au aflat și Ciolacu, și Grindeanu. Nume grele, protejate, rotite în funcții, niciodată trase la răspundere.
Românii s-au săturat. S-au săturat de lideri care mint cu zâmbetul pe buze, de corupție ambalată în discursuri patriotarde, de promisiuni reciclate. Și, mai ales, s-au săturat de un partid care promite că se schimbă, dar care își petrece zilele lingându-și rănile interne în loc să ofere o viziune pentru viitor.
Într-un moment în care România are nevoie de coerență, de lideri integri, conectați la realitățile europene, PSD alege să se scufunde și mai adânc în mlaștina ipocriziei. Marcel Ciolacu pleacă, dar sistemul care l-a susținut rămâne intact. Sorin Grindeanu nu este o soluție. Este doar o altă verigă într-un lanț al autosabotajului politic care pare să nu se mai termine.
Până când PSD nu va înțelege că românii nu mai vor baroni, nu mai vor „băieți deștepți”, nu mai vor compromisuri, va rămâne un partid care își contemplă eșecurile în oglindă, fără să mai conteze cu adevărat în viața politică reală a României.
Și poate, tocmai de aceea, nu mai are ce căuta la guvernare.
