Călin Georgescu, un personaj cu pretenții de lider, dar cu maniere de doi ani, a demonstrat din nou că este incapabil să facă față unei confruntări civilizate. Mic de înălțime și redus ca anvergură intelectuală, acest individ s-a remarcat printr-un comportament agresiv și primitiv în fața unor jurnaliste care nu au făcut altceva decât să-și exercite meseria.
Când i s-au pus întrebări legitime despre finanțarea campaniei sale electorale și despre dosarul penal în care se află sub control judiciar, Georgescu nu doar că nu a oferit răspunsuri, dar a reacționat ca un om sărac cu duhul. Un bărbat adevărat ar fi avut decența de a răspunde, în timp ce Georgescu s-a comportat ca un copil frustrat, incapabil să suporte presiunea unei discuții serioase.
Aroganța lui este cu atât mai revoltătoare cu cât vine într-un moment în care transparența și responsabilitatea publică sunt esențiale. Un politician care refuză să răspundă presei, ba mai mult, o tratează cu dispreț, este un impostor periculos, un laș care crede că poate evita orice răspundere doar printr-un exces de tupeu. România are nevoie de lideri reali, nu de indivizi meschini, plini de complexele propriei lor insignifianțe.
Călin Georgescu nu este doar o rușine pentru politica românească, ci și un exemplu clar al modului în care unii se visează lideri doar pentru că pot urla mai tare. Dar oricât s-ar umfla în pene, oricât ar arunca venin în stânga și în dreapta, realitatea rămâne aceeași: un om mic, la propriu și la figurat, care nu poate face față adevăratelor provocări ale unei democrații reale. Iar astfel de personaje nu merită decât dispreț.
