Pădurea seculară Zamostea – Lunca, un ecosistem unic în România, este pe cale să fie distrusă printr-o decizie controversată a guvernanților. Ordonanța de Urgență 144/2024, adoptată cu sprijinul masiv al politicienilor, pare a fi mai degrabă un cadou oferit clientelei politice decât o măsură de interes național.
Cu excepția senatorilor USR, toate partidele au votat favorabil în comisiile de specialitate din Senat, ceea ce arată o complicitate la cel mai înalt nivel.
Urmează votul final în plenul Senatului și apoi trimiterea la Camera Deputaților, unde această afacere murdară ar putea primi undă verde definitiv.
Ordonanța de urgență a fost concepută să permită defrișarea pădurii Zamostea – Lunca pentru realizarea unui proiect de infrastructură hidrotehnică.
Oficial, autoritățile susțin că acesta ar avea rolul de a combate efectele secetei. Neoficial, dar evident pentru oricine analizează firul decizional, beneficiarul real al acestui proiect este Valeriu Iftime, președintele Consiliului Județean Botoșani, patronul FC Botoșani și un influent om de afaceri cu legături adânci în contractele publice.
Iftime controlează mai multe firme de construcții, printre care Elsaco Electronic, implicată în lucrări de infrastructură hidrotehnică și extindere a rețelelor de apă.
Interesele sale economice coincid „întâmplător” cu zona vizată de proiectul de defrișare. De asemenea, el deține o vilă impunătoare și terenuri într-o localitate unde urmează să fie implementat proiectul vizat de OUG 144/2024.
Această suprapunere de interese ridică serioase semne de întrebare asupra scopului real al acestei ordonanțe.
Pădurea seculară de luncă de la Zamostea – Lunca este ultima de acest fel din România și una dintre puținele rămase în lume. Cu o biodiversitate impresionantă, această pădure oferă un habitat crucial pentru numeroase specii de plante și animale, unele dintre ele protejate la nivel european.
Distrugerea sa sub pretextul combaterii schimbărilor climatice este un absurd flagrant. Defrișarea acestei păduri nu doar că nu va combate seceta, dar va avea efecte catastrofale asupra ecosistemului local.
Pădurile de luncă sunt recunoscute pentru rolul lor esențial în reglarea nivelului apei freatice și prevenirea deșertificării. În loc să protejeze aceste ecosisteme fragile, guvernul le sacrifică pentru interese financiare obscure.
Această ordonanță de urgență sfidează legi naționale, directive europene și convenții internaționale. Printre normele grav încălcate se numără:
- Directiva Habitate – protejează habitatele naturale de interes european, inclusiv pădurile de luncă;
- Directiva Cadru privind Apa – reglementează utilizarea responsabilă a resurselor de apă, lucru incompatibil cu defrișările masive;
- Convenția Ramsar – protejează zonele umede de importanță internațională;
- Convenția Europeană a Peisajului – impune conservarea patrimoniului natural;
- Convenția Kunming-Montreal – vizează protejarea biodiversității, inclusiv pădurile vechi.
Ignorarea acestor obligații internaționale nu doar că subminează angajamentele României, dar expune țara la posibile sancțiuni severe din partea Uniunii Europene. În loc să protejeze mediul, autoritățile ne condamnă la procese costisitoare și amenzi de milioane de euro.
Defrișarea pădurii Zamostea – Lunca nu este un caz izolat. Este doar un nou episod dintr-un lung șir de afaceri dubioase în care natura este sacrificată pentru profitul unei elite bine conectate politic.
În timp ce alte țări extind ariile protejate și iau măsuri drastice pentru conservarea biodiversității, România se grăbește să le distrugă, sub pretextul „dezvoltării”.
Cine beneficiază din această afacere? Sigur nu românii de rând. Sigur nu generațiile viitoare. Sigur nu natura. Beneficiari sunt doar câțiva „băieți deștepți” care vor transforma pădurea în profit rapid, fără să îi pese cuiva de consecințe. Din păcate, dacă OUG 144/2024 va deveni lege, nimeni nu va mai putea opri această distrugere.
Viitorul pădurii Zamostea – Lunca atârnă acum de un fir de ață. Va fi salvată sau va deveni doar o altă victimă a lăcomiei? Răspunsul depinde de ultimele bătălii care urmează să se dea în Parlament. În joc nu este doar soarta unui petic de pădure, ci viitorul nostru ca națiune care ar trebui să învețe să-și respecte patrimoniul natural.
