Muzeul Național al Bucovinei, în parteneriat cu Muzeul Textilelordin Băița vă invită, joi, 2 iulie 2026, ora 13, la vernisajul expoziției Patrimonii Culturale Vizibile: Costume Tradiționale din România și Japonia.
Deschisă la Muzeul de Istorie, Sala POD, expoziția aduce în prim-plan costumele tradiționale ale două culturi distincte – cea românească și cea japoneză – și evidențiază complexitatea materialelor textile și a tehnologiilor specifice fiecăreia.
Florica Zaharia este curatoarea expoziției, alături de Midori Sato, curator invitat. Cele 122 de obiectele expuse, provin din colecțiile Muzeului Textilelor din Băița, precum și din colecțiile Midori Sato și Kristine Kamiya din New York.
Costumele tradiționale se dezvoltă în relație directă cu condițiile geografice și climatice, cu necesitățile comunităților, resursele disponibile, simbolistica, estetica, moda și stratificarea socială. Privind alăturat costumele a două țări aflate la mare distanță geografică și observând diferențele dintre acestea, ne putem întreba ce procese istorice și culturale au contribuit la definirea caracteristicilor specifice fiecărei tradiții vestimentare.
Fascinația Europei pentru teritoriile îndepărtate, reunite sub denumirea generică de Orient, a început cu secole în urmă. Exploratori, negustori și misionari au călătorit spre Estul îndepărtat, contribuind la dezvoltarea schimburilor comerciale și culturale. Prima întâlnire documentată dintre Japonia și Europa a avut loc în 1542, când marinari portughezi naufragiați au ajuns pe teritoriul japonez. Ulterior, Japonia a întreținut relații comerciale cu Portugalia, Anglia, Spania și Țările de Jos până la începutul secolului al XVII-lea, când shogunatul japonez, temându-se de colonizarea europeană, a adoptat o politică de izolare. Străinii au fost obligați să părăsească țara, iar comerțul a fost limitat la negustorii chinezi și olandezi. Această perioadă de izolare a durat peste două secole, până în 1853, când escadra americană condusă de comodorul Matthew Perry a ajuns în Japonia și a impus deschiderea țării către comerțul occidental.
În contrast, cultura românească s-a dezvoltat într-un spațiu situat între Orient și Occident. Din motive economice și politice, timp de secole, comercianți, migratori și invadatori au traversat teritoriile locuite de români, lăsând urme în cultura locală. Elitele sociale s-au diferențiat prin utilizarea unor materiale de lux importate din centre textile renumite din afara țării, precum țesăturile fine de mătase produse la Veneția sau Bursa. În schimb, comunitățile din zonele izolate au dezvoltat o producție textilă casnică bazată pe resurse locale, folosind lâna, cânepa, inul și urzica.Din punct de vedere tipologic, costumul românesc se înscrie în tradițiile vestimentare ale regiunilor care înconjoară actualul teritoriu al României, însă se remarcă prin particularități regionale, diferențe de vârstă și contexte de utilizare. Pe de altă parte, costumul japonez, dezvoltat într-un spațiu insular relativ izolat, a fost influențat doar în anumite perioade de culturile vecine aflate la sute de kilometri distanță. Materialele utilizate au provenit în principal din resursele locale, incluzând ramiul, cânepa și fibrele obținute din glicină (wisteria), tulpini de plante ierboase și cerealiere, precum și din arin. Mătasea a rămas însă fibra predominantă în confecționarea costumelor japoneze. Sericicultura, originară din China, s-a răspândit prin Coreea și a ajuns în Japonia în secolul al V-lea. De-a lungul timpului, costumele japoneze au dezvoltat particularități legate de anotimp, statut marital, vârstă și ocaziile în care erau purtate.
Expoziția poate fi vizitată în perioada 2 iulie – 4 octombrie 2026.
Proiectul este aprobat și finanțat de Consiliul Județean Suceava.
