George Simion nu este un lider politic. Este un fugar. Un fugar de la responsabilitate, de la confruntarea ideilor, de la dialogul democratic. În loc să participe la o dezbatere publică cu Nicușor Dan, Simion a preferat să fugă din țară. La propriu. A ales să își construiască o campanie pe drumurile Europei, prin Italia, Franța și alte state în care diaspora românească muncește din greu și contribuie la economiile locale. Nu pentru a-i asculta cu adevărat pe români, ci pentru a-și face poze cu grupuri de extremiști care, în trecut, nu au avut nicio reținere să-și exprime disprețul față de muncitorii români.
Cine sunt prietenii lui Simion? Exponenți ai naționalismului toxic, personaje care promovează retorici anti-imigrație, care au cerut de nenumărate ori expulzarea românilor din Vest, care au vorbit despre „pericolul românilor” în termeni pe care nici măcar presa de extremă dreapta nu i-a putut înghiți. Aceștia sunt oamenii cu care Simion se pozează, pe care îi numește „aliați”. Aceștia sunt cei în fața cărora liderul AUR își caută legitimitatea, fugind de dezbaterea reală, de adevărata măsură a unui om politic: curajul de a sta față în față cu electoratul și cu adversarii săi.
Ironia este dureroasă. Simion se plimbă pe banii partidului prin țări ale Uniunii Europene pe care o disprețuiește, fluturând steagul suveranismului, în timp ce se folosește de libertățile și deschiderea acelei Uniuni pentru a-și propaga mesajele. El condamnă Bruxelles-ul, dar profită de libera circulație. Înjură valorile occidentale, dar își caută validarea în capitalele Europei. Așa arată ipocrizia în forma ei cea mai pură.
Dar mai grav este disprețul profund pe care îl arată față de românii din Diasporă. Ce fel de politician spune că îi iubește pe românii plecați, dar se afișează cu cei care i-au umilit public ani de zile? Ce fel de lider se pretinde patriot, dar refuză să-și asume o confruntare civilizată în propria țară, fugind în Europa cu mesajele unor naționaliști care i-ar vrea pe români înapoi „acasă”, dar nu din iubire, ci din ură?
George Simion este doar un laș. Nu a venit să construiască, ci să dărâme. Nu are soluții, ci doar lozinci. Și când vine momentul să dea socoteală, fuge. Nu din convingere politică, ci din frică.
România are nevoie de lideri, iar românii, din țară sau din Diasporă, merită respect, nu să fie folosiți ca decor pentru poze de campanie.
