La aproape un an de la preluarea mandatului, Vasile Rîmbu reușește performanța tristă de a-și dezamăgi nu doar electoratul, ci și pe cei mai indulgenți dintre suceveni. Ceea ce trebuia să fie începutul unei noi ere pentru municipiul Suceava s-a transformat într-o continuare palidă, lipsită de viziune, a aceleiași inerții administrative care macină orașul de ani buni.
Oamenii au crezut în Rîmbu. Au sperat că un om cu experiență va reuși să repună Suceava pe direcția dezvoltării. Dar, la aproape un an distanță, bilanțul e mai degrabă un glonț orb tras în întuneric: mult zgomot, puțină substanță.
În locul unui primar hotărât, cu viziune și curaj, sucevenii au primit un lider anemic, ezitant, care pare mai degrabă spectator la propriul mandat. Rîmbu dă impresia unui bunic ținut în geam doar pentru ca poștașul să creadă că totul e în regulă în casă. Un primar de vitrină, scos doar pentru poze, dar absent atunci când orașul fierbe în ambuteiaje, gropi, mizerie și promisiuni uitate.
Mai grav este că, în culisele Primăriei, adevăratul regizor al deciziilor pare să fie viceprimarul DIC (n.r. – Dan Ioan Cușnir). Suceava are, practic, un primar decorativ și un viceprimar cu apucături de „dirijor suprem”. Rîmbu pare mai degrabă o păpușă politică, manevrată cu grijă din umbră, decât omul care ar trebui să conducă orașul cu o mână de fier și o minte limpede.
Între timp, sucevenii continuă să își ducă zilele printre străzi sparte, un trafic infernal și un aer sufocat de nepăsare administrativă. În loc de reforme, transparență și dezvoltare, au primit o administrație care se complace în neputință.
Dacă Rîmbu a intrat în cursa pentru Primărie ca un „Salvatore Della Patria”, astăzi pare mai degrabă o petardă expirată, care nici nu mai pocnește, nici nu mai luminează. Iar Suceava continuă să se scufunde în noroiul unei administrații fără curaj, fără viziune și, mai ales, fără lider.
