Depresia și anxietatea sunt tot mai prezente printre adolescenți și de cele mai multe ori familiile pretind că nu observă, punând schimbările de comportament ale tinerilor pe seama modificărilor hormonale, care vin odată cu vârsta, sau a primelor deziluzii în dragoste, dar nu conștientizează uneori că aceste etape normale, de altfel în viața fiecăruia, pot arunca un tânăr cu astfel de probleme, pe marginea prăpastiei sau chiar mai rău.
Așa s-a întâmplat și în ultimele zile, când trei tineri cu vârste cuprinse între 17 și 20 de ani s-au sinucis.
O adolescentă în vârstă de 17 ani, elevă în clasa a XI-a în Gura Humorului, a înghițit un pumn de medicamente pentru că nu avea iubit și se apropia Ziua Îndrăgostiților. Se pare că fata nu avea prea mulți prieteni și se simțea singură, neavând un sprijin real nici în familie, adolescenta locuind cu bunica.
Un tânăr care abia a împlinit vârsta de 19 ani, din comuna Cornu Luncii, a fost găsit spânzurat într-o pădure din localitate, după ce dispăruse de acasă, fără să spună ce are de gând să facă.
Parcă tras la indigo, este și cazul unui tânăr în vârstă de 20 de ani, din comuna Mitocu Dragomirnei, care a plecat de acasă după niște discuții în contradictoriu cu familia, iar după două zile a fost găsit spânzurat în pădurea de la marginea localității.
„La fiecare deces, într-o comunitate, suferința și tristețea sunt prezente și afectează… Durerea este cu mult mai mare atunci când comunitatea pierde un tânăr în floarea vârstei, un tânăr care abia a început a păși in viață. În cazul nostru, Valentin, un copil atât de bun și de cuminte ne-a lăsat pe toți fără cuvinte. Desigur, apar multe întrebări… Cum? De ce? De ce tocmai el? Oare nu s-a putut evita? Oare nu a știut, oare nu a simțit nimeni? Oricare ar fi răspunsul la întrebările pe care le punem realitatea este una: Valentin este decedat, iar acum, în aceste momente toată grija si toată atenția ar trebui îndreptate către familie și cei dragi! Cine suntem noi să judecăm? La ce ne-ar ajuta judecata? Îmi aduc aminte un paragraf foarte adevărat, dar in acest caz sfâșietor… NU EXISTĂ DURERE MAI MARE PE ACEASTĂ LUME, DECÂT DUREREA MAMEI CARE ÎȘI DUCE COPILUL LA GROAPĂ! Nu judecăm, nu ne întrebăm, nu arătam cu degetul… Doar sprijinim și ne rugăm Bunului Dumnezeu să mângâie și să întărească familia atât de greu încercată!”, a transmis Radu Reziuc, primarul comunei Mitocu Dragomirnei.
Acești tineri au provocat drame atât în familiile lor cât și în întreaga comunitate din care făceau parte și toată lumea se întreabă cum putem evita astfel de tragedii.
Atât preoții cât și psihologii recomandă o viață echilibrată, multă dragoste și susținere din partea familiei și folosirea timpului liber într-un mod cât mai productiv.
„Ca preot intru în contact cu destul de mulți oameni atât în mediul online cât și în spațiul bisericii unde slujesc. Depresia face ravagii în rândul tinerilor. Cum se explică așadar gestul atât de regretabil la care recurg tinerii zilelor noastre? Deși eu mă număr din generația celor care au fost pedepsiți, urecheat când se impunea, pus la treburile casnice, de câteva ori am fost și atins de palma tatălui, nu mi-a trecut niciodată prin cap să-mi iau zilele , sau să mă lovească vreo depresie. Ce este diferit astăzi de zilele când eram noi copii, adolescenți care se confruntă cu hormonii specifici vârstei, cu toate aceste lupte dintre vechea și noua generație? Cum depășeam noi eșecurile în dragoste și de ce nu vedeam sfârșitul lumii atunci când ea sau el, nu ne mai răspundea la complimente? Răspunsul este unul simplu și la îndemâna tuturor. Știam mult mai concret decât tinerii zilelor noastre faptul că viața este un dar și nu un concurs de popularitate între colegi, prieteni. Nu exista ispita internetului, acolo unde fiecare își așează o mască, încercând să devină în online tocmai ceea ce nu poate fi în viața reală, o super persoană și nu un om cu bune și rele. Știam că viața este efort și muncă, cădere și ridicare. Știam că există un Dumnezeu deasupra noastră și faptul că viața este unică și irepetabilă. Duminica era ziua Domnului și chiar și aceia dintre noi care nu erau ușă de biserică, nu negau faptul că există deasupra tuturor o Divinitate care ne supraveghează gesturile și intențiile. Când Dumnezeu este scos din viața unui tânăr și înlocuit cu idolii zilelor noastre, se petrec tragedii. Când tableta ia locul cărților, educația nu mai poate fi o sursă de supraviețuire, ci un mod de autodistrugere continuă. Când părinții sunt înlocuiți cu dădace, profesori, psihologi, sufletul copiilor noștri rămâne într-o umbră permanentă. Cine își cunoaște mai bine propriul copil decât acela care i-a dat viață? Spuneți copiilor despre faptul că viața este grea și plină de încercări. Nu trebuie să fie întotdeauna pe primul loc, ci contează să învețe faptul că orice cădere este doar o nouă șansă să devină mai buni. Nu trebuie să fie cel mai popular din școală, cel mai bine îmbrăcat pentru a avea succes în viață. Este suficient să parcurgă zilnic drumul spre școală, citind, ascultând lecția și fiind cât mai prezent în timpul orelor, așezând mereu întrebările la care nu găsește singur răspuns. Și cel mai important, să îi învățați faptul că Dumnezeu are un plan cu fiecare, indiferent cât de mizerabili și disprețuiți ar fi în ochii oamenilor, în cei ai Lui Dumnezeu sunt la fel de frumoși. Să nu le fie rușine să-și arate slăbiciunile, cei mai frumoși oameni de multe ori sunt acoperiți de cele mai multe incertitudini. Viața este una și moartea pentru totdeauna. Și mai important, modul în care ne încheiem aici viața ne va oglindi veșnicia celei de dincolo. Nu există final după aceste zile și nici întuneric. Este fericire nemăsurată și pace. Dar dacă intervenim asupra vieții noastre, dincolo va fi doar durere și singurătate sfâșietoare. Bucurați-vă de viață, este unică!”, a transmis părintele Alexandru Lungu de la Biserica „Sf. Apostol Andrei” din Fălticeni, după ce trei tineri și-au luat viața.
Cadrele medicale de specialitate sunt îngrijorate deoarece tot mai mulți suceveni, majoritatea tineri, sunt diagnosticați cu probleme mentale și de comportament, în prezent în evidențele medicilor fiind 17.390 de astfel de pacienți. Din fericire, o mare parte dintre aceștia urmează o formă de tratament, dar se estimează că numărul celor care încă nu au un diagnostic și implicit nu primesc nici tratament, este cel puțin dublu.
