Pe 18 mai 2025, românii nu votează un președinte. Votează dacă le mai pasă. Dacă mai au un gram de demnitate. Dacă mai știu să spună „până aici, nenorociților!”
Hai să ne dăm un pumn în plex și să ne întrebăm sincer, fără ipocrizie și căcat politic corect:
Ți-ai da fiica pe mâna unuia care se uită în ochii unei femei și-i spune: „te agresex sexual, scroafo”?
Ți-ai lăsa copilul într-o tabără cu prietenii unuia acuzat că au violat o minoră în grup?
Dacă răspunsul e „NU”, atunci te întreb altceva:
DE CE DRACU ai pune o țară întreagă pe mâna unuia ca el?
Cum ai ajuns, ca om, ca tată, ca român, să înghiți rahatul ăsta cu zâmbetul pe buze și să-i mai dai și ștampila?
Ai uitat ce înseamnă rușinea? Ai uitat ce e scârba? Ai uitat ce e justiția? Sau pur și simplu nu-ți mai pasă?
Nu mai e vorba de politică. Nu mai e vorba de partide. E vorba de limite.
Limitele decenței. Limitele moralei. Limitele unei națiuni care, dacă-l acceptă pe unul ca ăsta, merită ce urmează: rușine, izolare, hoție și un viitor frânt.
România n-a fost niciodată perfectă. Dar nici în halul ăsta de călcat în picioare.
Dacă nu ne trezim acum, vom trăi cu fața în noroi, întrebați de copiii noștri: „Tată, tu chiar ai votat cu ăla?”
Iar tu ce-o să spui? Că ți s-a părut „haios”? Că „i-a zis-o” lui nu-știu-cine? Că „merge bine pe TikTok”?
La votul din 18 mai, fie ne luăm țara înapoi, fie i-o băgăm în brațe unuia care o va face praf și pulbere.
Și atunci nu mai e vina lui. E vina noastră. A tuturor.
