Accesul cetățenilor și al iubitorilor de animale în adăpostul public de câini al municipiului Suceava este blocat printr-un sistem birocratic aberant, care sfidează deschis legislația în vigoare. Deși normele naționale impun transparență totală și un program extins pentru revendicări și adopții, la Suceava porțile se deschid doar trei ore pe zi, și atunci doar cu „bilet de voie” semnat de șefii de la Administrația Piețelor.
Potrivit regulamentului impus la nivel local, cei care vor să viziteze adăpostul public din Suceava, fie pentru a-și căuta un animal pierdut, fie pentru a adopta un câine, sunt puși în fața unor obstacole greu de justificat. Programul cu publicul a fost redus drastic, fiind limitat la intervalul orar 10.00 – 13.00. Mai grav este faptul că simpla prezență la poarta adăpostului în acest interval nu garantează intrarea. Cetățenii sunt obligați să depună în prealabil o cerere la Administrația Piețelor din cadrul Primăriei Suceava și să aștepte aprobarea acesteia pentru a putea păși în incintă.
Această practică contravine flagrant Ordonanței de Urgență nr. 155/2001 privind aprobarea programului de gestionare a câinilor fără stăpân, precum și Normelor metodologice de aplicare stabilite prin Hotărârea de Guvern nr. 1059/2013. Legea este cât se poate de clară și nu lasă loc de interpretări locale: programul de lucru cu publicul în adăposturile publice este obligatoriu în intervalul orar 10.00 – 18.00, de luni până vineri. În plus, legislația obligă administratorii adăposturilor să asigure accesul publicului și în zilele de sâmbătă și duminică, între orele 10.00 și 14.00, tocmai pentru ca persoanele care lucrează în timpul săptămânii să își poată revendica animalele sau să poată face adopții.
Mai mult, niciun act normativ nu permite condiționarea accesului într-un adăpost public de obținerea unei aprobări scrise prealabile de la o altă instituție sau direcție a primăriei. Conform legii, accesul vizitatorilor în timpul programului trebuie să fie liber, singura formalitate legală fiind legitimarea la intrare și trecerea datelor într-un registru de evidență, din motive de siguranță și trasabilitate.
Impunerea unui program de doar trei ore, dublată de filtrul cererilor aprobate de Administrația Piețelor, ridică semne serioase de întrebare cu privire la ceea ce se întâmplă dincolo de gardurile adăpostului din Suceava. Atunci când o instituție publică, finanțată din banii contribuabililor, ridică ziduri birocratice pentru a ține cetățenii și voluntarii la distanță, suspiciunile privind condițiile în care sunt ținute animalele, modul în care sunt hrănite sau respectarea procedurilor medicale devin pe deplin justificate.
Rămâne de văzut dacă conducerea Primăriei Suceava și șefii Administrației Piețelor vor intra de bunăvoie în legalitate sau dacă va fi nevoie de intervenția Direcției Sanitare Veterinare și pentru Siguranța Alimentelor (DSVSA) Suceava și a Biroului pentru Protecția Animalelor din cadrul IPJ Suceava pentru a deschide porțile unui serviciu public care ar trebui să funcționeze în slujba comunității, nu după bunul plac al unor funcționari.
