Propunerea lui Crin Antonescu ca viitor președinte al României este o palmă pe obrazul unui electorat deja sătul de promisiuni goale și figuri politice reciclate. Într-o țară în care nemulțumirea față de actualul președinte Klaus Iohannis este evidentă, ce propun cele mai mari partide politice? Un personaj care a fost absent din peisajul public și politic timp de un deceniu, un om care nu a avut niciun loc de muncă, trăind confortabil pe seama soției sale.
Cum poate PNL, în alianță cu PSD, să creadă că un astfel de candidat ar putea reprezenta o alternativă reală? Cum ar putea cineva care de 10 ani nu a mișcat un pai să fie liderul unei țări aflate în criză economică, socială și morală? Crin Antonescu nu a făcut nimic altceva decât să taie frunze la câini, după ce a renunțat la politică, lăsând impresia că a fugit de responsabilități și de eșecul USL.
Mai mult, această candidatură reprezintă apogeul ipocriziei politice. Ne dorim să scăpăm de un președinte absent, care a tratat România ca pe o vacanță prelungită, dar suntem invitați să-l înlocuim cu unul care, de 10 ani, nu a arătat nicio dorință de implicare, muncă sau sacrificiu.
Este trist că într-o țară cu atâtea figuri competente și tineri capabili, partidele nu găsesc altceva decât să se agațe de umbrele trecutului. Propunerea lui Crin Antonescu demonstrează cât de jos a ajuns clasa politică românească, disprețuind electoratul și punând pe masă opțiuni fără substanță.
Românii merită mai mult. Merită lideri care să fie prezenți, implicați și capabili să-și asume responsabilitatea pentru viitorul țării. Nu avem nevoie de reciclări politice sau de personaje dispărute care revin doar pentru a-și satisface ambițiile personale. Crin Antonescu nu este o soluție, ci o altă problemă într-un sistem care refuză cu încăpățânare să evolueze.
