Ilie Bolojan, președintele Senatului României, a făcut astăzi un pas curajos și necesar în direcția reducerii risipei bugetare și a reformei instituționale. Prin reorganizarea activității Senatului, reducerea posturilor de la 796 la 618, și diminuarea cu 20% a flotei de mașini și a cotei de combustibil, Bolojan a arătat că are curajul de a lua măsuri nepopulare, dar esențiale pentru sănătatea fiscală a României. Din păcate, această decizie a atras un val de nemulțumiri din partea celor care văd în schimbare o amenințare, nu o oportunitate.
Angajații care l-au huiduit pe Bolojan sunt doar o parte a unei probleme sistemice: o administrație publică sufocată de birocrație, în care prea mulți „plimbă pixuri și foi” fără a aduce vreo valoare reală contribuabililor. Această reformă, departe de a fi o simplă ajustare tehnică, este un simbol al luptei împotriva risipei cronice care a caracterizat statul român timp de decenii. În timp ce cetățeanul de rând plătește taxe pentru a întreține o astfel de mașinărie greoaie, prea mulți dintre cei angajați în sistem își văd slujbele ca pe o sursă garantată de venit, fără răspundere, fără eficiență, fără performanță.
Bolojan nu trebuie să se oprească aici. România are nevoie de restructurări în toate instituțiile publice supradimensionate, în care costurile nu sunt justificate de rezultate. Una dintre direcțiile urgente pe care ar trebui să le investigheze este sistemul de asistență socială, unde numărul persoanelor cu handicap și al însoțitorilor a explodat în mod suspect. Este un secret murdar al administrației publice că aceste cazuri, de multe ori fictive, sunt generate cu complicitatea medicilor și a funcționarilor corupți. În timp ce adevărații beneficiari ai ajutoarelor sunt lăsați de multe ori de izbeliște, un sistem putred permite scurgeri masive de fonduri către cei care știu să „joace” sistemul.
Ilie Bolojan are acum șansa de a demonstra că reformele sale nu sunt doar o încercare singulară de a face curățenie în Senat, ci începutul unei campanii mai largi de reformare a statului român. Este momentul să nu se lase impresionat de huiduieli și critici. Cei care strigă cel mai tare împotriva schimbării sunt, de obicei, cei care se tem că vor pierde privilegii nemeritate. România nu mai poate să tolereze o administrație supradimensionată, ineficientă și coruptă.
Într-o țară în care prea mulți se ascund după scuze și amână deciziile grele, Bolojan este dovada că se poate. Curajul său trebuie să devină modelul după care să se ghideze toți liderii care vor să facă cu adevărat o diferență. Reforma nu este opțională, este singura cale spre un viitor sustenabil pentru România.
