Cotidianul online Glasul Sucevei continuă să prezinte povești mai puțin știute din viața marelui compozitor Ciprian Porumbescu. Amintim că Anul 2023 a fost instituit ca anul Ciprian Porumbescu pentru celebrarea a 170 de ani de la nașterea și comemorarea a 140 de ani de la moartea compozitorului sucevean. În episodul de astăzi, vă vom prezenta cum tânărul Ciprian Porumbescu a ajuns la închisoare după ce membrii asociației Arboroasa au fost judecați pentru că susțineau revenirea Bucovinei la țara mamă.
În luna noiembrie 1877, societatea Arboroasa al cărei membru era și Ciprian Porumbescu a devenit subiectul unei anchete, luându-se decizia ca societatea academică cernăuțeană să fie desființată.
În seara zilei de 15 noiembrie 1877, au fost arestați Constantin Moraru, Zaharia Voronca, Orest Popescu și Eugen Siriteanu, membri ai comitetului de conducere a Arboroasei.
În dimineața zilei de 18 noiembrie 1877, a venit și rândul lui Ciprian Porumbescu să fie luat de jandarmi, acesta aflându-se acasă, la Stupca.
„Deodată aud un zgomot. Mă uit spre Ciprian, văd că i-a căzut arcuşul din mână şi, palid ca un cadavru, îmi zice:
– Vine jandarmul cu vornicul din sat! Vine, dragă Mărioară, să mă aresteze!
Eu încep să tremur toată şi să plâng cu hohote, văzând jandarmul cu baioneta lucind în zarea soarelui. Tata, sărmanul, s-a sculat de la masă, unde lua cafeau şi era aproape să cadă, dacă nu-l susţineam eu şi Ciprian.
N-a trecut nici cinci minute şi iată jandarmul în odaie, zicând:
– Im Mamen des Gesetzes, werdem sie arrestiert und müssen sofort mit mir Czernowitz! [În numele legii eşti arestat! Mă vei urma imediat la Cernăuţi!].
Ciprian, palid cu o voinţă fermă, s-a îmbrăcat, l-am ajutat căci îi tremurau mâinile. Şi după o sărutare şi îmbrăţişare cu sărmanul meu tată, bătrân şi cu mine, care nu-mi puteam stăpâni plânsul, a plecat cu o căruţă ţărănească”, menționa Ciprian Rațiu în lucrarea lui „În umbra fratelui meu drag”.
Ciprian Porumbescu a fost dus la Cernăuți, unde a fost închis în aceeași celulă cu doi criminali. Deși tatăl său Iraclie Porumbescu și boierii din familia Popovici au încercat să-l elibereze, autoritățile nu au permis decât ca tânărul Ciprian să primească vioara și o carte de gramatică a limbii franceze.
Pe perioada detenție, într-una din zile, pe când cânta o doină de jale la vioară, Ciprian Porumbescu l-a făcut să plângă pe unul dintre colegii de celulă.
„Doamne, dacă cu vioara mea am muiat inima unui criminal până ce a izbucnit în plâns aşa de amar, cât de fericit aş fi să pot avea cu mine soţ de chilie, măcar pentru un ceas, pe învinovăţitoriul meu, adică pe procuror”, rememora cuvintele lui Ciprian Porumbescu preotul Constantin Morariu, autorul primei monografii a marelui compozitor.
Într-un articol publicat la data de 2 decembrie 1877 în cotidianul vienez Neue Freie Presse, ziariștii de la București erau acuzați că încurajează dorința de unire a românilor și că de aici a pornit procesul societății Arboroasa ai cărei membri au trimis Primăriei Iași o telegramă cu scopul de a marca cei 100 de ani trecuți scurși de la decapitarea domnului Grigore al III-lea Ghica, care a refuzat să cedeze teritoriul Bucovinei către statul austriac.
Arestarea tinerilor studenți bucovineni de la Cernăuți a stârnit nemulțumiri în întreaga Românie, bucovinenii devenind tot mai uniți.
Procesul membrilor asociației Arboroasa a fost judecat între 1 și 3 februarie 1878, aceștia fiind acuzați de dispreţ şi ură contra uniunii statelor monarhiei şi contra administraţiei statului austriac, pedeapsa cerută fiind între unul și cinci ani de temniță grea.
După un proces care a durat trei zile, Ciprian Porumbescu și ceilalți membri ai asociației Arboroasa au fost declarați nevinovați și au fost eliberați.
Cele trei luni petrecute după gratii, în condiții grele de trai, i-au afectat sănătatea lui Ciprian Porumbescu.
Chiar dacă dorința de unitate i-a adus probleme, marele compozitor nu a continuat să blameze alipirea Bucovinei la Imperiul Habsburgic și să susțină revenirea acestui teritoriu la Moldova, pământ pe care l-a iubit nespus de mult.
