Primarul municipiului Suceava, Vasile Rîmbu, a oferit recent un spectacol grotesc al ipocriziei administrative, împachetat în fraze pompoase despre compasiune, siguranță și poezie ieftină cu iz de comunicat electoral. Într-o postare marcată de un ton mesianic, edilul anunță cu surle și trâmbițe că va lupta fără menajamente pentru a curăța străzile de câinii vagabonzi, pozând în salvatorul providențial al orașului împotriva ticăloșiei abandonului. Realitatea din teren dărâmă însă instantaneu această scenetă lacrimogenă și scoate la iveală adevăratul chip al administrației locale, caracterizat prin incapacitate cronică, management defectuos și un amatorism strigător la cer.
În cei doi ani de mandat, marea realizare a primarului în privința gestionării maidanezilor s-a redus la discursuri triumfaliste despre cum s-a pompat o căruță de bani din bugetul public în Adăpostul Public al municipiului. Doar că, în ciuda acestor investiții de proporții trâmbițate la fiecare ocazie, rezultatul concret al eficienței manageriale marca Rîmbu s-a văzut clar în decizia fără precedent a inspectorilor DSVSA Suceava, care au închis adăpostul din cauza neregulilor grave depistate acolo. Este pentru prima dată în istoria orașului când o astfel de măsură extremă este luată împotriva adăpostului municipal, un record rușinos bifat taman sub conducerea ilustrului administrator care promitea marea cu sarea.
În loc să își asume dezastrul și să explice sucevenilor unde s-au dus banii publici dacă adăpostul a ajuns un focar sancționat de autorități, Vasile Rîmbu a ales calea atacului ieftin și a victimizării. Edilul acuză rigiditatea instituțiilor, vorbește despre ziduri birocratice și sugerează că legea aplicată de inspectori ar fi o lipsă cinică de măsură, uitând că datoria sa primară era tocmai asigurarea unor condiții legale și decente pentru animale. Atunci când banii pompați cu generozitate produc doar haos și sistarea activității, discursul despre inimă, mângâiere și fermitate neclintită devine o insultă directă la adresa inteligenței cetățenilor care plătesc taxele.
Culmea ridicolului și a autodemascării vine la finalul dojenii primarului, unde acesta a simțit nevoia să încheie apoteotic cu un citat atribuit lui Winston Churchill. Primarul scapă însă un detaliu devastator prin replica aleasă, care spune că diferența dintre oameni și animale este că animalele nu permit niciodată unui prost să conducă haita. În încercarea sa neinspirată de a părea dur și profund, Vasile Rîmbu a reușit performanța involuntară de a își recunoaște propriile limite și de a oferi sucevenilor o diagnoză perfectă a propriei sale administrații, demonstrând că singura diferență reală dintre comunitatea noastră și o haită funcțională este chiar la vârful primăriei.
