Traseismul moral și spectacolul grotesc al justițiarismului de Facebook au atins un nou prag al absurdului în județul Suceava. Cu o dâmbovițeană vehemență, Asociația Kola Kariola a îmbrăcat roba de judecător suprem și a pus la stâlpul infamiei primari gospodari din Suceava, construind o așa-zisă „listă a rușinii”. Motivul? Faptul că aceste administrații locale au încheiat contracte perfect legale cu adăpostul de la Berchișești, aparținând Asociației „Un nou început, o nouă viață”.
Să punem însă lucrurile într-o perspectivă juridică și logică clară, departe de spumele retorice ale rețelelor de socializare. Edilii incriminați au acționat în litera și spiritul legii. În lipsa unor adăposturi proprii, primarii au obligația legală de a gestiona câinii fără stăpân pentru a proteja siguranța cetățenilor. Contractele încheiate pentru capturarea, sterilizarea, microciparea și găzduirea animalelor periculoase sunt publice, transparente și verificabile de orice cetățean sau instituție a statului. Acești primari au adus comunităților lor fonduri europene și proiecte de dezvoltare masive, iar atribuțiile lor s-au desfășurat strict în cadrul normelor în vigoare.
Totuși, pentru instanța paralelă din mediul online, prezumpția de nevinovăție a devenit un moft. Un adăpost aflându-se sub ancheta organelor de cercetare penală nu înseamnă automat o condamnare. Până când procurorii și judecătorii nu emit o decizie definitivă, orice verdicte aruncate în spațiul public reprezintă simple denigrări și atacuri la persoană. Este de o ipocrizie cruntă ca cei care se pretind salvatori de animale să strivească sub picioare principii fundamentale de drept doar pentru a aduna aplauze și reacții la postări.
Însă adevărata ironie abia acum începe. În timp ce arată cu degetul spre contractele publice ale administrațiilor din Suceava, Asociația Kola Kariola pare să uite ce înseamnă transparența. În timp ce raportează aproape șapte sute de câini în Registrul Evidenței Câinilor cu Stăpân, asociația nu deține în acte un adăpost autorizat corespunzător. Mai mult, subiectul fondurilor și al donațiilor primite din generozitatea publicului pare să stârnească un disconfort major administratorilor, transformând orice întrebare legitimă într-un festival de nervi.
Este timpul ca justițiarii de ocazie să-și reevalueze prioritățile. Poliția și Parchetul sunt singurele instituții abilitate să facă lumină și dreptate, nu activiștii dornici de imagine. Până la finalizarea anchetelor, denigrarea unor oameni care și-au făcut datoria față de comunități rămâne doar un exercițiu ieftin de manipulare, care spune mult mai multe despre integritatea celor care acuză decât despre a celor acuzați.
