Atunci când Justiția este chemată să judece frustrări personale ambalate în haine juridice strâmbe, rezultatul nu este doar hilar, ci de-a dreptul periculos pentru libertatea presei. În calitate de redactor șef al Glasului Sucevei, m-am trezit recent acționat în judecată de grefiera Eleonora-Claudia Traci de la Arhiva Tribunalului Suceava, printr-o acțiune ce reclamă un editorial publicat în mai 2025. Dincolo de absurdul situației, gravitatea rezidă în modul în care un funcționar al instanțelor înțelege să folosească sistemul judiciar, dar și în detaliile procedurale care trădează o crasă incompetență sau o rea-credință strigătoare la cer.
Primul abuz, de o lipsă cruntă de fair-play și empatie, este legat de comunicarea acestei plângeri. Deși activează în sistemul judiciar și are teoretic acces la instrumentele legale de verificare, doamna grefier nu a fost capabilă, sau poate nu a vrut, să trimită actele la adresa mea de domiciliu. A ales în schimb să trimită notificările la adresa părinților mei, doi oameni cu probleme cardiace, hărțuindu-i emoțional cu inepții juridice în mod complet gratuit. Acest mod de operare spune totul despre respectarea normelor de procedură civilă și despre respectul elementar față de terțe persoane care nu au nicio legătură cu litigiul.
Trecând la fondul problemei, acțiunea în sine pare extrasă dintr-un scenariu de comedie proastă. Obiectul supărării grefierei Traci este un text publicat acum un an, în care relatam o experiență birocratică reală, respectiv cum am fost purtat prin diverse birouri pentru obținerea unei simple ștampile pe o hotărâre. Articolul, perfect deschis lecturii publice pe Glasul Sucevei, reflectă dreptul la liberă exprimare și critica legitimă a unui jurnalist față de disfuncționalitățile administrative. Ironia supremă este că, prin argumentele invocate în propria plângere, reclamanta nu face altceva decât să confirme adevărul celor relatate de mine. Cu toate acestea, s-a trezit jignită la un an distanță de propria realitate.
Motivele invocate în plângere sunt de-a dreptul de noaptea minții și demonstrează o confuzie juridică totală. Deși mă dă în judecată pe mine, Dănuț Zuzeac, argumentele doamnei Traci se concentrează pe o dispută cu o terță persoană, descriind pe larg cum o doamnă ar fi ridicat tonul la ea, ar fi amenințat-o și ar fi insultat-o în mod repetat. Din punct de vedere legal, lipsa calității procesuale pasive sau a legăturii de cauzalitate este flagrantă. Ce legătură am eu, ca jurnalist și semnatar al unui editorial de opinie, cu neînțelegerile personale sau profesionale pe care doamna grefier le are cu o altă femeie? De ce trebuie ca instanța să fie încărcată cu un proces împotriva mea pentru faptele pretinse ale altcuiva?
Apogeul absurdului juridic și al ridicolului este atins însă în momentul în care reclamanta își definește calitatea oficială afectată. În textul plângerii, doamna grefier susține textual că acuzațiile mele sunt menite să îi compromită imaginea publică în calitate de Șef al Inspectoratului Teritorial al Poliției de Frontieră Iași. Dincolo de eroarea monumentală de redactare, care denotă un copy-paste grosolan din alte acțiuni în justiție sau o confuzie identitară severă, afirmația lasă loc speculațiilor. Dacă o grefieră de instanță se visează la comanda Poliției de Frontieră, atunci ne putem aștepta la orice. La fel de bine aș putea primi o citație și de la unul dintre cei 17 Napoleoni internați la Spitalul de Psihiatrie Burdujeni, supărat pe un articol scris de mine în trecut.
Este profund rușinos și alarmant cum poate să arate plângerea unui profesionist din interiorul sistemului judiciar. Atunci când un om care lucrează zilnic cu legea demonstrează o asemenea neglijență în redactare, o totală neînțelegere a dreptului la liberă exprimare garantat de Convenția Europeană a Drepturilor Omului și o lipsă totală de logică juridică, magistraturii și breslei grefierilor li se aduce un imens prejudiciu de imagine. Instanțele de judecată sunt sufocate de dosare serioase, iar transformarea lor în ringuri de box pentru orgolii rănite și confuzii administrative este o dovadă de iresponsabilitate pe care magistrații ar trebui să o sancționeze drastic.
