Pentru noi, bucovinenii, ziua de 28 noiembrie are o însemnătate specială. Iubim mult zona în care ne-am născut și uneori ni se spune că exagerăm puțin cu afecțiunea pe care o arătăm. Poate este adevărat, poate nu. Dar simțirile noastre nu țin doar de o gastronomie intersantă și o credință puternică, împământenită de secole bune prin mânăstiri, ci și prin vechile tradiții păstrate cu sfințenie.
Bucovina are o istorie grea și lungă care aduce mereu în prim-plan personaje și povestiri noi. Cei care au vizitat Cernăuțiul în perioada lui de gloria nu au ezitat să îl compare cu Viena. Arta și cultura erau doua elemente esențiale ce stăteau la baza unui popor care a vrut mereu să demonstreze că dominația străină nu poate stopa istoria de secole și nici nu poate modela prea mult spiritul si tradițiile.
Oameni ca Iancu Flondor și Sextil Pușcariu au contribuit activ la unirea Bucovinei cu restul țării. Omagiul pe care îl aducem acestor doi promotori ai unirii este mult prea mic în comparație cu ceea ce au reușit să înfăptuiască. Este foarte important să ne cunoaștem istoria ca să nu mai repetăm greșelile trecutului.
Bucovina nu este doar un spațiu geografic și istoric, este o stare de spirit. Un sentiment pe care îl poți înțelege doar dacă vizitezi frumusețile pe care județul Suceava ți le poate oferi. O țară fără educație și istorie este clar sortită eșecului. Trebuie să ne respectăm mai mult trecutul în condițiile în care prezentul e dominat de pandemie și viitorul e incert, cel puțin din punct de vedere economic.
