Călin Georgescu, figura controversată din spațiul public românesc, a stârnit recent consternare prin adoptarea lui Alexander Dughin ca sursă de inspirație ideologică. Pentru cei care nu sunt familiari cu Dughin, acesta este unul dintre cei mai vocali promotori ai naționalismului extrem și ai unei viziuni neo-imperialiste rusești, un ideolog cu influență directă asupra regimului lui Vladimir Putin. A-l lua pe Dughin ca model înseamnă a îmbrățișa nu doar o filosofie retrogradă și periculoasă, ci și a legitima un sistem bazat pe opresiune, expansionism și dispreț față de democrație.
Călin Georgescu și-a câștigat notorietatea prin mesaje naționaliste și printr-o retorică ce se poziționează împotriva „colonizării Occidentale” a României. Alegerea lui Dughin ca far călăuzitor dezvăluie, însă, o agendă îngrijorătoare: un refuz al valorilor europene, al modernității și al drepturilor individuale, în favoarea unui autoritarism mascat sub umbrela „interesului național.” Dughin, care susține ideea unei „Eurasiatice” dominate de Rusia și care respinge deschis ordinea liberală occidentală, reprezintă opusul a ceea ce România a căutat să construiască în ultimele trei decenii: o societate deschisă, pluralistă și democratică.
Întreaga construcție ideologică a lui Dughin este impregnată de ură față de drepturile fundamentale, față de minorități și față de diversitate – valori pe care România, ca membru al Uniunii Europene, le-a îmbrățișat oficial. Prin asocierea sa cu această gândire, Georgescu nu doar că subminează aceste principii, dar riscă să normalizeze un discurs periculos ce promovează izolaționismul, xenofobia și supunerea față de o dictatură.
România are nevoie de lideri care să o propulseze spre viitor, nu să o ancoreze în fantasmele trecutului imperialist și să o izoleze de aliații săi strategici. A-l urma pe Alexander Dughin înseamnă a lua calea unei autocrații iliberale, exact ceea ce românii au respins categoric atunci când au ales drumul european. Nu este doar un pas greșit – este o trădare a valorilor democratice și a idealurilor unei generații care luptă pentru o Românie modernă și liberă.
Călin Georgescu trebuie să înțeleagă că Dughin nu este un model – este un avertisment. România nu are nevoie de profeții întunericului, ci de lideri luminați, care să o protejeze de pericolele extremismului și să o mențină pe drumul speranței și al prosperității.
